Etanșii

Etanșii în vremurile pe când Manea MĂNESCU era în disgraţie, venea și prezida ședinţele de catedră ca un veritabil șef efectiv, deși formal, catedra avea un șef al ei, care era șef de paie. După ce toată lumea își spunea ofurile începând cu laude aduse celui care prezida, sfinxul, imperturbabil lua cuvântul. Mai întâi îi lăuda pe ceaușești, după aceea lăuda politica înţeleaptă a partidului și de fiecare dată nu uita să ne atragă atenţia că aveam mari responsabilităţi în a scoate absolvenţi de înaltă performanţă. dar ca să ajungem aici, trebuia să fim etanși. Mult timp nu am înţeles ce dorea să spună Manea MĂNESCU prin a fi noi etanși, dar când am văzut grozăviile postdecembriste care bântuie prin învăţământul universitar, am priceput ce e aia să fii etanș. A fi etanș pe cursuri și seminarii, așa cum ne cerea Manea MĂNESCU însemna:
- să respectăm disciplina universitară,
- să ne ţinem de programa analitică,
- să evaluăm corect pe studenţi,
adică să nu existe nici o fisură în munca noastră, aobţinând o suprapunere perfectă între ceea ce era planificat pe hârtie și ceea ce se realiza în practică. Manea MĂNESCU nici nu concepea activitatea de la cursuri și de la seminarii ca fiind altfel. Mintea lui nu concepea ca profesorul să vină la curs și să vorbească despre lucruri uzate moral, iar asistentul să vină la seminarii și să se vaite că n-a dormit toată noaptea că nu l-a lăsat pruncul cu urletele lui.
Manea MĂNESCU a repetat la mai toate ședinţele de catedră să fin etanși. Probabil nu era prea nimerit termenul, dar dacă stăm și gândim la rece, etanșeitatea este termenul potrivit, căci numai un curs etanș are menirea de a-l pregăti pe student, fără să-l lase cu concepte și elemente practice neaprofundate sau în suspensie. El nici nu concepea ca profesorul să vină doar la începutul cursului și apoi la examen, ci în rest să-și trimită asistentul să zică și el ce știe cât de cât.
Manea MĂNESCU era titular de disciplină, dar se știa că ţineau cursurile niște cercetători din Centrul de calcul despre care el avea numai cuvinte de laudă, iar lumea nu era deranjată dacă el era sau nu etanș ca persoană fizică, pentru că etanșeitatea o asigura echipa care lucra pentru el.