Doctoranzii

Legenda zice că Nicolae CEAUŞESCU avea nişte pui de la căţeaua lui, vreo cinci la număr şi membrii biroului politic executiv aşteptau cu sufletul la gură să fie invitaţi să li se dea un puiuţ. Evident, numai cinci dintre ei erau norocoşi, dar în aceste daruri se comensura aprecierea tovarăşilor faţă de fiecare dintre ei. Tot aşa era şi cu MANEA MĂNESCU care scotea locuri la doctorat. Toţi cei care lucrau în zonele statisticii şi ciberneticii economice aşteptau cu sufletul în gât să le zică şeful de catedră că şefului suprem i-ar conveni să facă un doctorat sub îndrumarea înţeleaptă, competentă şi mai ales ştiinţifică a sa. De regulă, chestia se întâmpla foarte rar pentru cei din catedră, căci lui MANEA MĂNESCU i se băgau pe gât tot felul de directori şi de tipi cu greutate de pe la instituţiile cheie ale statului comunist precum Direcţia Centrală de Statistică şi Comitetul de Stal al Planificării. Din câte îmi amintesc, au fost doctoranzii lui MANEA MĂNESCU profesorii Virgil SORA, Traian MITRAN, Eugen ŢIGăNESCU, Tudor BARON şi Gheorghe OPRESCU. Lista celor care şi-ar fi dorit să-i fie doctoranzi este foarte lungă şi dacă i-aş înşira aici, probabil s-ar simţi jenaţi, dar şi fericiţi că au avut alte căi de a face doctoratul, fără ca acum să se spună despre ei lucruri neplăcute. Din câte am sesizat, MANEA MĂNESCU nu a avut doctoratul, dar a existat o perioadă în care cine era profesor universitar, chiar şi fără doctorat, avea drept de a coordona doctorate. Îmi amintesc cum un tip din Timişoara se fălea că a fost în comisia de doctorat a fostului său coordonator ştiinţific, pentru că fostul lui profesor şi-a dorit să se alinieze noilor cerinţe. A făcut un doctorat pe care l-a susţinut ca timp după cel căruia îi fusese îndrumător. MANEA MĂNESCU nu a făcut aşa ceva, iar din momentul în care a devenit academician, dreptul de a coordona doctorate venea de la sine şi încă pe viaţă. După pierderea titlului de academician după 1990 prin intrarea la pârnaie, mulţi s-au spus lucruri urâte despre MANEA MĂNESCU. într-o şedinţă am solicitat tăcere, căci a mai bate toba ar echivala cu retragerea titlurilor de doctor la toţi cei cărora MANEA MĂNESCU le fusese conducător ştiinţific ilegal ziceau ei, valabil zic eu. Aşa sunt unii oameni, stupizi, nerecunoscători, banali, lipsiţi de viziune, certăreţi, răi şi destul de des, foarte proşti.