Deputat M.A.N.

După decesul unui academician în decembrie 1981 a rămas vacant un loc de deputat Manea MĂNESCUn M.A.N. şi fulgerător s-a organizat Manea MĂNESCUn amfiteatrul I o întâlnire la care şefii ne-au trimis şi pe noi membrii catedrei, căci Manea MĂNESCU îşi dorea să ne vadă stând chiar în primele rânduri. Au venit oficialităţile, iar Manea MĂNESCU a intrat primul, al doilea a fost rectorul şi au mai fost câţiva care s-au aşezat în prezidiu.
Manea MĂNESCU era exact cum îl ştiam, cu costum bleumarin, cu cravată, sobru, stând ca un sfinx cu privirea aţintită spre mijlocul amfiteatrului. Au luat unii cuvântul de pe la nişte institute de cercetări, au vorbit despre politica înţeleaptă a partidului. S-a ajuns şi la punctul cel mai important de pe ordinea de zi, propunerea de candidat de deputat la circumscripţia 1 parcă pe Capitală.
A venit propunerea să fie candidat Manea MĂNESCU. Un coleg s-a ridicat în picioare ca ars cu fierul roşu şi a început să scandeze frenetic lozinci. Cei din sală l-au urmat docili şi să zicem, chiar entuziaşti, acel entuziasm standardizat de faţadă şi de propagandă. Atunci s-a văzut că Manea MĂNESCU este un fel de pasăre Phoenix capabil să renască din propria-i cenuşă.
Cei care i-au greşit prin ceea ce au făcut fie respingându-l, fie ignorându-l, fie denigrându-l aveau să suporte peste ani consecinţe nu tocmai plăcute. Manea MĂNESCU nu era omul care să uite şi să ierte prea curând. S-au organizat alegeri şi el a devenit deputat, cum era şi normal, căci era ostaşul credincios al partidului.

Înapoi