100

Mă aşteptam ca în data de 9 august 2016 sau în jurul acestei date, când se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Manea MĂNESCU să se producă unele lucruri care să amintească de el, ceea ce nu s-a întâmplat.
Nici nu a fost dat numele lui Manea MĂNESCU unui amfiteatru din clădirea Facultăţii de Cibernetică, la care el a pus umărul să se construiască, alături de celelalte două construcţii tot de el ctitorite.
Nici nu a fost publicat un articol dedicat lui Manea M ĂNESCU să în revista Studii şi Cercetări de calcul Economic şi Cibernetică Economică, revistă care aq fost înfiinţată de el şi dacă este ceea ce este acum, zic eu, totul i se datorează lui Manea MĂNESCU să.
Nici nu a fost publicată vreo carte despre viaţa şi opera lui Manea M ĂNESCU să sau reeditată una dintre cărţile pe care el le-a scris şi care sunt pietre de temelie pentru domeniile de cibernetică economică, respectiv, de avuţie naţională.
Nici o placă de marmură nu se află pe clădirea Centrului de calcul pentru a aminti că această structură de cercetare de tip occidental, a fost gândită de Manea MĂNESCU să după modelul universităţilor americane, în care cercetarea se făcea în laboratoarele din departamente acestora.
Nici o cuvântare special dedicată lui Manea MĂNESCU să la deschiderea anului universitar 2016-2017 nu a rostit nimeni, deşi încă mai trăiesc mulţi dintre foştii lui doctoranzi sau colaboratori.
Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la dezinteresul manifestat de contemporanii mei în a publica un volum omagial, căci aplicând proverbul pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti, totul are o explicaţie.
Momentul 9 august 2016 a trecut neobservat. Aşa se întâmplă când oamenii nu sunt în stare să aprecieze meritele semenilor lor şi nu ştiu să separe grâul de neghină, căci în viaţa unui om nu există niciodată doar lumină, îngeraşi şi petale de trandafir.