Bombele

Bombele

în primăvara anului 1971 când am venit la nuncă să semnez şi eu condica de prezenţă ca tot poporul, am văzut mare vânzoleală mare la intrarea în centrul de calcul. Erau miliţieni, ofiţeri de securitate şi şefii ASE. La subsolul clădirii, la staţia de climatizare se descoperiseră bombe. Lumea era neliniştită. Unii umblau ca muştele fără cap. Din acea zi:
- s-au constituit schimburile de permanenţă din rândul salariaţilor, care dublau paza,
- a apărut o lege care se referea la apărarea proprietăţii socialiste,
- au fost definite proceduri care sporeau vigilenţa salariaţilor.
Statul a luat o serie de măsuri care s-au dovedit a fi benefice, căci îi responsabiliza mai mult pe oameni. Chestia cu bombele s-a repetat cam în aceleaşi zile şi la alte întreprinderi din ţară. Era dovada că fucţia crează organul, cum bine zicea colegul meu Carl LINNÉ, vorba lui ZGONEA are amintea de colegul lui Mihai Viteazul. în Centrul de calcul salariaţii făceau de gardă de la 15-22 şi de la 22-07, având reguli stricte de comunicare în cazul în care apăreau situaţii neprevăzute, căci trebuia anunţat directorul, comitetul de partid şi se treceau toate în procese verbale de predare-primire semnate de salariaţi şi confirmate de conducere.
Manea MĂNESCU a fost încântat de o astfel de măsură, căci în centrul de calcul existau echipamente de calcul foarte scumpe, cumpărate pe valută din USA şi din Japonia. Istoria postdecembristă a arătat că lucrurile tot aşa au stat şi cu alte ocazii. Când s-a dorit ceva, s-a pornit o campanie care a evidenţiat funcţia, după care a apărut şi organul, în mai 1990 dar şi în 2000, de fiecare dată căutându-se deplasarea atenţiei spre alte direcţii. Cine a avut ochi să vadă atunci a văzut, exact cum se întâmplă şi în zilele noastre. Numai oamenii sunt alţii, dar schemele sunt aceleaşi.

Înapoi