Autografe

Mi-am exprimat regretul că s-a pierdut arhiva lui Manea MĂNESCU, căci știinţa modernă a pierdut o serie de elemente strânse cu migală de acesta. Mă refer nu la rezultate ale cercetărilor sale, căci toată lumea știe ce și cum, ci numai asupra unor materiale primite de el de la diferiţi oameni de știinţă, dar și la cărţi și reviste rare, căci Manea MĂNESCU primea din străinătate multe astfel de materiale.
Regretul meu este de o cu totul altă natură. Printre cărţile din biblioteca lui Manea MĂNESCU precis se găseau cărţi scrise de diferiţi autori români, cărţi oferite lui cu autografe. Îmi amintesc de momentul în care a fugit un director al Centrului de calcul în America și cineva s-a grăbit să rupă primele pagini din cărţile oferite cu autograf de diferiţi colegi din Catedra de Cibernetică Economică și nu numai. Am avut ocazia să citesc dedicaţiile și devenise de-a dreptul interesant să pui în corespondenţă textele scrise și semnate, cu caracterele respectivilor, pe care îi știam destul de bine.
Dacă arhiva lui Manea MĂNESCU nu era pierdută, un astfel de exerciţiu s-ar fi constituit în obiect de studiu patologic, pentru că lingușeala și autoumilirea sunt boli dacă depășesc o anumită limită. Numai pentru a fi în proximitatea Sfinxului, mulţi dintre colegii de catedră căutau orice prilej. Nu era mai nimerit prilej de a-i fi strânsă mâna și de a primi oarece felicitări, decât acela când se oferea lui Manea MĂNESCU un volum tipărit cu o carte despre informatică sau ceva economie, în nici un caz ceva cu titlu în care să apară cuvântul cibernetică, întrucât acesta era cuvânt rezervat și l-ar fi enervat teribil.
Știu că Manea MĂNESCU avea și ștampilă pe care o aplica pe coperţile cărţilor din arhiva personală, pentru că își proteja materialele proprii nu de intemperii, ci de dispariţii misterioase, deși se zice că furtul de carte este un furt nobil. Imaginaţia nu trebuie să fie atât de bogată pentru a simula cam care erau textele care precedau semnăturile autorilor care se înghesuiau să ofere producţiile lor lui Manea MĂNESCU. Nu sunt cel care să ofere celor interesaţi, așa cum oferea Corneliu Vadim TUDOR imagini cu autografe date de așa-zișii disidenţi, lui Nicolae CEAUșESCU, făcându-i de ocară, pentru că nu am așa ceva. Doar îmi imaginez. Sunt sigur că acela care a pus mâna pe arhiva lui Manea MĂNESCU dispune de astfel de elemente și dacă va fi interesat, cu siguranţă le va face publice în forma care să-l avantajeze, desigur.
Îmi și imaginez pe câte un autor scriind pe prima pagină a cărţii proaspăt tipărită ceva de felul:
Stimate Tovarășe Academician Profesor Manea MĂNESCU,
Creator al școlii românești de Cibernetică Economică,
Vă rog să primiţi această carte, ca semn al respectului, al înaltei consideraţii și preţuirii pe care vi le port. în paginile ei se află rezultate ale muncii depuse în procesul de cercetare știinţifică desfășurată în laboratoarele catedrei pe care Dumneavoastră o conduceţi cu deosebită competenţă, pentru a descoperi și implementa cele mai noi tehnici și metode ale modelării și informatizării, în economia noastră socialistă, așa cum ne cere Secretarul General al Partidului.
(Data și semnătura)
Ditirambele și cuvintele bombastice n-ar fi lipsit.
Sunt sigur că în primele zile ale revoluţiei din Decembrie, cei care au scris asemenea dedicaţii au trăit clipe deloc plăcute la gândul că ele vor fi găsite și făcute publice, astfel încât li se vor nărui toate planurile lor de disidenţi și toate speranţele în a obţine certificate de revoluţionari, mai ales că Manea MĂNESCU deja se afla în boxa acuzaţilor alături de ceilalţi pești babani, BOBU, POSTELNICU și DINCĂ.