Cum se redactează un colaj

Mai întâi, în introducere se va spune clar că este vorba despre un colaj. Se va spune că nu este o lucrare originală, ci punerea cap la cap a unor texte provenind de la alţi autori, obţinându-se o lucrare de sine stătătoare, dar care se numeşte colaj şi autorul recunoaşte acest lucru din start.
Acele părţi preluate de la alţi autori nu sunt modificare. De regulă sunt scrise între ghilimele şi se arată prin note de subsol provenienţa lor. Există şi texte de legătură realizate de autorul colajului, care dau coerenţă întregului demers.
Literatura română a fost zguduită de un scandal legat de un colaj din PAUSTOVKI remarcat de criticul Nicolae MANOLESCU. Există şi un roman, dar autorul arată în prefaţă că este vorba de un colaj, fără a indica explicit care sunt sursele. Este vorba de un roman de acţiune şi într-un fel s-ar justifica eliminarea acestei cerinţe, pentru a da cursivitate textului, prin neintroducerea de trimiteri şi de note de subsol.
A face colaje nu este la îndemâna oricui. Sunt acceptate colaje în pictură prin lipirea de bucăţi de ziar sau de textile, în sculptură prin îmbinarea de electrocasnice şi fragmente de obiecte metalice ale unor mecanisme uşor de recunoscut de către privitor. Nume mari ale artelor vizuale au ilustrat prin operele lor virtuţile pe care le au colajele. Pentru oamenii de ştiinţă lucrurile stau altfel, căci nimănui nu-i convine să scrie de la început că articolul său este un colaj, când dintr-o mie de articole 999 sunt originale şi doar unul ar fi colaj recunoscut explicit de autor.