|
Vremurile de demult au avut şi ele vedetele lor, cunoscute marelui public, direct, de la radio, de la televizor sau din presă. Aşa este şi cazul lui Nicolae DOBRIN, fotbalistul din Piteşti care a încântat multe generaţii prin driblingurile sale. Nu erau vremurile ca acum, când factorul PR este fundamental. Atunci, nu era vorba de fotbalistul ca produs de marketing. Atunci erai talentat, eficient şi foarte bun, răzbăteai. Acum nu mai este chiar aşa. cu o campanie bine regizată, un fotbalist bunicel este umflat până când ajunge la dimensiuni apocaliptice, după care, neconfirmând se pierde în anonimat. Totuşi pentru o zi, respectivul a fost vultur, chiar dacă restul timpului a fost sau va fi cioară.
Nicolae DOBRIN a jucat la Dinamo Piteşti. El şi echipa lui, dar mai mult el, umpleau stadionul de la ştrand, iar apoi stadionul din deal de lângă cimitir. Anii au trecut, dar Nicolae DOBRIN a rămas prin ceea ce a făcut un adevărat reper. De multe ori se spunea:
- Dacă ar fi jucat DOBRIN, cu totul alta era situaţia.
- Nu are driblingul lui DOBRIN.
- Nici pe departe nu se compară cu DOBRIN.
Oraşul Piteşti avea un bloc căruia i se spunea blocul lui DOBRIN. Era situat în centrul oraşului, în vecinătatea Palatului Administrativ, care era reperat de toată lumea ca fiind clădirea aflată lângă blocul lui DOBRIN.
După ce Nicolae DOBRIN nu a mai fost, în amintirea sa şcoala de fotbal de la valea Ursului a fost numită şcoala de fotbal Nicolae DOBRIN. De câte ori trec de la Bucureşti spre Rm. Vâlcea, trec prin faţa unui teren de fotbal năpădit de buruieni, cu o plăcuţă pe care abia se mai citeşte ceva despre o chestie care poartă numele marelui fotbalist.
Morala este simplă: omul sfinţeşte locul şi cum noi nu ne respectăm pe noi înşine, este imposibil să credem că vom respecta pe alţii, fie ei cei de lângă noi, fie pe cei care ne-au bucurat cândva.
|