|
Reprezintă disciplina pe care o evită cei mai mulţi elevi, doar pentru că nota de acolo intră în medie şi îi diferenţiază negativ în ceea ce priveşte şansele de evoluţie în viitor, prin micşorarea acestor şanse. De aceea, prea mulţi părinţi îşi cocoloşesc odraslele, scutindu-le de sport şi transformându-le în persoane care fug de apă, nu ştiu să meargă pe bicicletă şi nu practică nici un sport.
Eu ştiu exact cum stau lucrurile căci am avut un profesor de sport în facultate care proceda cu un subiectivism grosolan şi disproporţionat în acordarea de note, în lipsa unor baremuri explicite şi a unor măsurători cât de cât riguroase. Când peste ani ne-am intersectat, eu profesor, iar el tot lector, i-am zis direct, fără menajamente. Nu i-a convenit, dar era un bătrânel la apus de carieră, iar eu nesimţitul, i-am stricat ziua, tocmai când dorea de la mine o soluţie favorabilă.
Nu s-a găsit forma convenabilă pentru toată lumea, din care sportul să evidenţieze că fiecare dintre noi este cel mai bun într-o ramură şi pentru acea activitate să ni se dea notă.
Acum am înţeles că se scriu manuale de sport. Eu ştiu cum se scriau manuale de informatică pentru şcoala elementară. Dacă tot aşa se procedează şi pentru sport, deja îmi iau bagajele să mă put în Africa, ţinându-mă cu mâinile de cap, după ce mi-am smuls tot părul şi mi-am lăsat scalpul strălucitor în băraia razelor lunii pline.
|