|
După terminarea fiecărei forme de învăţământ se obţine o diplomă. Există:
- diploma de absolvire gimnaziu,
- diploma de bacalaureat,
- diploma de licenţă,
- diploma de masterat,
- diploma de doctor,
- diploma de doctor honoris causa.
Or mai fi şi alte diplome, dar o să mă documentez şi dacă le voi considera că merită să le enumer aici, o voi face, dacă nu o voi face şi asta e. Eu am diplomă de absolvire gimnaziu, diplomă de maturitate, echivalentul diplomei de bacalaureat, diplomă de stat, ceea ce azi se cheamă diplomă de licenţă. nu am diplomă de master că pe vremea mea nu exista această formă de învăţământ. Am diplomă de doctor. Nu am diplomă de doctor honoris causa, căci aceea se oferă de către o altă universitate decât aceea absolvită, iar pe mine nu m-a considerat nimeni că aş merita aşa ceva.
Normal este ca o diplomă să arate că posesorul ei a învăţat cât de cât ceva în şcoala pe care a absolvit-o de i s-a acordat acea diplomă. Eu identific diplome:
- pe bune, pe care instituţiile de învăţământ le acordă tinerilor că chiar au învăţat ceva,
- formale, date ca să fie date, deşi respectivul nu are minimum de cunoştinţe din domeniu,
- false, elaborate, ştampilate, semnate aiurea, că posesorul n-a făcut acea şcoală,
- fără acoperire, căci emitentul din start s-a constituit ca fabrică de diplome pe bani.
Dacă cineva ar avea curajul să ia 100.000 de absolvenţi, să discute cu ei şi să vadă concret cum au obţinut diplomele, va avea mari surprize, neplăcute zic eu pentru sistemul educaţional căci se va vedea că diploma:
- nu a folosit la nimic,
- a însemnat pierdere de timp,
- a necesitat calificare la locul de muncă,
- reprezintă specializări fantomă,
- nu este recunoscută de societate,
- a fost doar un moft al părinţilor,
- a fost o ambiţie şi atât.
Fiecare persoană ar trebui să-şi facă un management al carierei şi să se zbuciume ca diploma să reprezinte:
- meseria pe care o practică în realitate,
- scurtarea duratei de acomodare în meserie,
- recunoaşterea în profesie,v
- garanţia că ştie meserie,
- poziţia reală a sa în societate,
- nivelul valorii pe o scară adevărată.
Orice altă abordare duce la frustrări şi mai ales la situaţii neplăcute. Orice om, dacă răspunde la întrebările de mai jos şi dă note de la 1 la 10 pentru diplomele obţinute, va vedea exact cum şi-a gestionat din punct de vedere educaţional cariera. Răspunsurile prin puncte se dau la întrebările:
A1 - timpul petrecut în şcoală a fost eficient?
A2 - ultima diplomă a fost folositoare?
A3 - cunoştinţele din şcoală au fost folosite la locul de muncă?
A3 - perioada de acomodare cu locul de muncă, cât v-a satisfăcut?
A5 - aţi primit o meserie din care mâncaţi pâinea de zi cu zi?
A6 - folosiţi în practică din cunoştinţele învăţate?
Cred că mulţi dintre absolvenţii unor facultăţi care nu profesează în specialitatea pentru care s-au pregătit, vor da note mici şi dacă se colectează mediile de la toţi absolvenţii se va vedea că sunt specializări nenecesare, făcute doar din ambiţia unor profesori, nu pentru că societatea ar avea nevoie de acele calificări. Pentru alte situaţii se va vedea că numai schimbarea planurilor de învăţământ va duce la realizarea concordanţei între ceea ce scrie pe diplomă şi ceea ce are nevoie societatea.
Am zis că despre aşa ceva, numai cine are curajul să facă un studiu, va obţine date concrete, dar deciziile sunt în mâinile celor care ezită şi lucrurile vor rămâne neschimbate, căci mocirleala şi bălăceala sunt exact stări benefice unei societăţi care se îndreaptă spre niciunde.
|