|
Trebuie acceptată ideea că şcoala este generatoare de business. Este vorba de profesorii şi învăţătorii care prin sistemul de meditaţii dezvoltă un business personal.
Este vorba de comitetul care strânge fondul clasei, un alt business pentru perdele, feţe de bancă, rechizite şi cadouri considerate normale pentru tot felul de personaje din şcoală şi de mai de sus.
Chiar şi pentru balurile de absolvire se constituie un business legat de sală, masă, muzică şi eventual, o excursie.
Dacă trecem spre zona manualelor, chestia de business este de mare amploare, căci există o legătură la achiziţie, o legătură la atribuire şi o legătură la stimularea reclamei pentru anume manuale în rândul dascălilor.
Nu voi spune despre acel business legat de materialele auxiliare, tot felul de caiete, care depind de puterea de convingere a dascălilor exercitată asupra părinţilor care fac eforturi imense ca odraslele lor să se lumineze ritmic, sigur şi profund.
Cine strâmbă din nas că lucrurile stau aşa şi că totul este presărat doar cu petale de trandafir, deja cade în ridicolul cel mai abject, iar realitatea vine să contrazică totul, căci viaţa, bate filmul, ştiut fiind faptul că banul este ochiul dracului, iar salariile sunt foarte mici în învăţământ, iar tot profesorul îşi doreşte şase case în buricul târgului, prin muncă cinstită, la vedere şi încărcată de moralitate şi de principii creştine.
|