|
Partidele au nevoie de comunicatori.
Sunt comunicatori de excepţie, dar numărabili pe degetele de la o mână.
Sunt comunicatori foarte buni, numerabili pe degetele de la ambele mâini.
Sunt comunicatori bunii, numărabili cu zecile.
Sunt comunicatori slabi, numărabili cu miile.
Sunt comunicatori foarte slabi, numărabili cu zecile de mii.
Un comunicator ca lumea, adică excelent, foarte bun sau bun, trebuie:
- să fie cult,
- să fi citit cărţi,
- să aibă oarece spoială de şcoli pe bune,
- să aibă verbul la el,
- să se adapteze rapid la context,
- să ştie cum să pună o problemă,
- să nu fie ridicol, dându-se a toate cunoscător,
- să vorbească clar, nu cu prune în gură,
- să urmărească firul unei idei, fără a sări de la una la alta aiurea,
- să fie îmbrăcat binişor,
- să nu gesticuleze dramatic, epic şi enervant,
- să prezinte argumente credibile,
- să nu enerveze cu ticurile lui verbale.
Comunicatorii excelenţi, foarte buni şi, respectiv, buni ştiu să răspundă exact la întrebarea pusă şi să mulţumească pe cei cărora li se adresează.
Ceilalţi comunicatori, ocolesc răspunsul la întrebare şi bat câmpii cu graţie şi adâncime, cufundându-se în penibil, reuşind să devină şi mai penibili decât erau.
Comunicatori foarte buni sunt Adriana SăFTOIU, Olguţa VASILESCU, Norica NICOLAI şi Renate WEBER. Toate sunt femei. Se zice că femeile folosesc ambele emisfere cerebrale, pe când bărbaţii folosesc doar una. Probabil acesta este explicaţia. Centrul comunicării se află în emisfera cerebrală neutilizată la bărbaţi. Păcat, că ei reprezintă în politică peste 70% din numărul celor ce ocupă planurile unui şi doi.
|