Parlament circari

Parlament - Circari

Nu de puţine ori se zice că parlamentul este un adevărat circ. Sunt de acord. Acolo este o faună extrem de diversă şi se produc cam toate numerele de la un spectacol de circ.
Cei mai valoroşi sunt clovnii. Ei sunt de un comic nativ, spontan, profund, generalizat, prin mimică, vocabular, gesturi şi mai ales prin rictusurile forţate, pe care şi le-ar dori ale unor înţelepţi.
Spectacolul de circ este uneori aproape total, ei fiind şi artiştii şi spectatorii. Rareori se întâmplă ca spectacolul să fie accesibil poporului, aşa, în integralitatea lui.
Parlamentarii clovni urlă la colegii lor.
Parlamentarii clovni sar la bătaie acolo la tribună.
Parlamentarii clovni ignoră rugăminţile conducătorilor de şedinţă.
Parlamentarii clovni vorbesc neîntrebaţi.
Parlamentarii clovni îşi jignesc colegii.
Parlamentarii clovni vin cu recuzită din piaţă drept argumente.
Există parlamentari leneşi, somnolenţi, care toată ziua ar dormi, căci aşa au făcut şi înainte.
Există parlamentari leneşi, somnolenţi au argumente halucinante când sunt filmaţi dormind.
Există parlamentari leneşi, somnolenţi spun că ei nu dorm, ci se odihnesc spiritual.
Există parlamentari leneşi, somnolenţi nu au nici idei, nici verb, căci sunt picaţi din lună.
Există parlamentari vânători de greşeli şi caută cu orice preţ să răstălmăcească tot ce spun cei din tabăra opusă.
Pe circari nu-i interesează menirea lor. Ei vor doar să se distreze pe ei înşişi, dar să-i distreze şi pe ceilalţi colegi de partid, căci pe ceilalţi în nici un caz nu reuşesc s-o facă din lipsă de talent.
Nu este şedinţă să nu apară fie un clovn care se zbuciumă să-şi producă numărul la care s-a căznit, dar din lipsă de talent şi de inspiraţie nu-i prea iese, fie un animăluţ care să arate cât de bine dresat este el, mai ales atunci când îşi propune să intre în graţiile şefului suprem de la partid.
Dacă s-ar transmite la televizor şedinţele de la plen dar şi de la comisii, teatrele ar fi goale şi ar intra în faliment.
Parlamentul este scenă de teatru de comedie.
Parlamentul este scenă de dramolete de doi bani.
Parlamentul este locul unde nu se întâmplă nimic grozav.
Ca să ne dăm seama cât de circari sunt parlamentarii noştri, trebuie doar să vedem că după 1989 Constituţia s-a schimbat de două ori, în timp ce la americani şi la englezi este câte o constituţie de câteva sute de ani. Să nu mai spun nimic despre legi. Acum este conceptul de prorogare, adică de amânare a aplicării ei. Se minte într-o lege cu iz electoral, după care se vine şi se spune că nu se mai aplică.
Ceea ce-mi place cel mai mult, sunt comisiile parlamentare pe diferite teme. Se screm bieţii de ei să facă acele comisii, chipurile muncesc să se deruleze activităţii. Cei chemaţi le dau cu flit. Apoteoza este că rapoartele acelor comisii sunt doar fumigene care nu duc la nimic. Este şi vorba, că dacă vrei să îngropi un subiect de mare actualitate, trebuie să faci o comisie şi subiectul moare subit, este îngropat şi basta. Nici după spectacolul de circ lumea nu face acţiuni specifice, reproducând scamatoriile de acolo la ea acasă. S-a distrat omul şi merge la somn. A doua zi este o nouă zi de muncă, nu de relaxare, dar precedată de un spectacol cu clovni, dresuri, zburători şi contorsionişti.
Ceea ce trebuie să remarc este faptul că nici un clovn din parlament nu s-a ridicat să devină ministru sau şef de partid sau prezident. Unii ceva mai înţelepţi au făcut carieră, dar clovnii, niciodată.


Înapoi