Jurnalişti - Independenţa

Independenţa Mulţi dintre jurnalişti îşi zic independenţi. Voi demonstra că aşa ceva nu există. Viaţa a demonstrat că eu am dreptate.
Orice activitate care se desfăşoară, are un scop. Am dreptate? Eu zic, da.
Pentru un post de televiziune scopul este pur şi simplu să facă bani. Am dreptate? Eu zic, da.
Banii se fac din abonamente, aşa cum este miriapodul cu picioare de lut TVR sau din reclame, aşa cum sunt PRO Tv, ANTENA1, ANTENA 3, REALITATEA Tv, ROMâNIA Tv, dar şi televiziunile cu muzică, unde tot reclamele sunt baza.
Reclamele înseamnă audienţă, audienţa înseamnă că oamenii sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în emisiunile unde se dă reclamă. Reclamă înseamnă rating. Telespectatorii ca să stea în faţa ecranului trebuie să se constituie în grup ţintă căruia i se serveşte ceea ce-i place.
Cetăţenii de pe partea dreaptă ai eşicherului politic agreează emisiunile unde se discută despre afaceri, sunt prezenţi politicienii cu idei de dreapta, care promit facilităţi întreprinzătorilor privaţi.
Cetăţenii de pe partea stângă ai eşicherului politic agreează emisiunile unde se discută despre pensii, salarii, drepturi, sunt prezenţi politicienii cu idei de stânga, care promit beneficii clasei muncitoare.
Jurnaliştii sunt de regulă angajaţii unui patron. Patronul are opţiunile sale. Jurnaliştii au şi ei opţiunile lor.
Dacă opţiunile patronului coincid cu cele ale angajatului, totul este perfect. Jurnalistul angajat îşi face meseria şi chiar crede că este independent, imparţial şi cu deontologie profesională. Adevărul este că respectivul nu trebuie să facă nici un efort în a fi independent, căci de fapt el lucrează slujindu-şi crezul său, dat de opţiunea pe care a făcut-o natural, decisiv, neforţat şi mai ales, conştient.
Sunt însă jurnalişti care se orientează după cum bate vântul. Am văzut jurnalişti care înainte de 1989 îl lăudau pe Nicolae CEAUşESCU folosind sintagmele cele mai bizare, frazele cele mai bombastice şi tonalităţile cele mai oficiale, cele mai solemne, iar a doua zi de după 22 Decembrie 1989 spuneau cât de oprimaţi au fost ei, cât îl detestau de dictator şi tot ceea ce au făcut a fost de fapt o formă de protest.
Unde este vorba de bani, în nici un caz nu mai este vorba de independenţă în desfăşurarea profesiei, căci politica postului Tv este cea dată de patron care are nevoie de profit, el în nici un caz nu este filantrop, cum nici jurnaliştii nu lucrează pe boabe de fasole. Această meserie se face prin autoselecţie. Jurnaliştii îşi cunosc resursele, cunosc exigenţele viitorului patron. Când este clamată independenţa de către un jurnalist, acesta de fapt se referă la aspecte minore ale emisiunii, în nici un caz la politica postului, la fundamentele ideologice ale patronului, pentru că jurnalistul împărtăşeşte structural aceleaşi idei, deci este sclavul propriei ideologii, în nici un caz independent, imaculat, iar obiectivitatea este generată de faptul că tema tratată prin unghiul de vedere al ideologiei sale este tradusă prin filtrele acestei ideologii, devenind convingător prin calitatea argumentelor şi a invitaţilor, care şi ei în proporţie de peste 60% sunt de aceeaşi factură.
Niciodată un jurnalist profesionist nu-şi riscă emisiunea cu invitaţi absurzi, care vor să facă din albul ideologiei jurnalistului, negrul ideologiei sale, ortogonală cu cea a amfitrionului. Dacă se produc astfel de momente, totul se datorează stângăciilor manageriale ale jurnalistului căci el a generat momentul prin a invita persoane nepotrivite în emisiuni nepotrivite, pe subiecte nepotrivite. Să ne amintim de sociologul PALADA şi de senatorul GUţIU, să ne amintim de pahare vărsate pe chipurile unor adversari politici, ca să nu mai vorbim de cei părăsesc intempestiv platourile, ca forme de protest faţă de modul în care moderatorul conduce ostilităţile.


Înapoi