Jurnalişti - Derapaje

Nu de puţine ori, fie din neprofesionalism, fie din dorinţa de a face rating, unii jurnalişti fac excese. Mi s-a părut bizar când a fost difuzat un filmuleţ cu funduleţul unui prim ministru. A fost excentrică difuzarea unei autopsii a unui mare director de cotidian.
Derapajele ar trebui sancţionate cumva, lucru pe care CNA îl face, dar autoimpunerea unor restricţii de conduită, nu echivalează cu cenzura şi nici cu autocenzura. Este vorba numai de a face lucrurile cum trebuie.
Mi s-a părut extrem de nepotrivită întrebarea de cum ce simţiţi adresată fratelui unei moarte celebră, tocmai când ieşea de la capelă doborât de durere.
Tot întrebarea pe care eu o consider tâmpită, este pusă de jurnalişti total ageamii unor victime ale accidentelor rutiere, aflate pe targă. Nu exclud că fiecare dintre noi se visează în centrul atenţiei, dar am dubii că un om cu oase rupte sau cu măruntaie făcute vraişte mai are pasiune pentru asemenea abordări.
Este cu totul inexplicabil, cum din goana pentru senzaţional, unii jurnalişti exploatează cu indecenţă şi primitivism durerea unor oameni, necazurile lor, doar pentru a face un minut jumătate de un ceva care în viziunea lor de rahat, este ceva de senzaţie, care îi face pe telespectatori să caşte gura şi să rămână muţi, că de salivat nu au cum.
Mai sunt unii jurnalişti încuiaţi care pun astfel de întrebări şi ceea ce este şi mai rău, insistă să primească răspunsurile pe care ei le aşteaptă, căci şi-au croit un tipar al emisiunii, din care nu vor să iasă sub nici un chip. Am văzut la TVR pe o realizatoare de emisiuni cu ştate de ani buni, în miez de noapte care dorea să afle cât de nasol i-a mers unuia în comunism. Bietul om, fusese răsfăţatul regimului comunist căci el era o valoare şi nici o societate nu-şi permite să dea cu piciorul adevăratelor valori. A insistat nefericita în a dirija dialogul ca interlocutorul să recunoască nasoleala din comunism. Când şi-a dat seama că deja l-a enervat pe om, a mai dres-o.
Apetenţa respectivei pentru a-i încadra pe toţi în dogmele ei, am văzut că nu a dat roade. Oricum nu avea ce face, căci ea nu avea cum să ia lume de pe stradă să facă emisiuni, ci trebuia să aducă în faţa telespectatorilor oameni de soi, pe care era obligată să-i accepte aşa cum sunt. Derapaje sunt şi situaţiile în care moderatoarele, cu gândiri deja cantonate în zone stricte, dictate de comenduire, intervin punând la punct invitaţii care au alte opinii. Este adevărat că jurnaliştii se filtrează între ei, dar atunci când exigenţele nu sunt ridicate, derapajele se acceptă în speranţa că vor fi evitate în viitor. Dacă exigenţele sunt sus, răul se rupe de la rădăcină şi se produce divorţul între jurnalist şi conducerea postului. Să nu uităm că doar laudele aduse unui post concurent l-a făcut pe un jurnalist să-şi ia bagajele de la Realitatea Tv, după un 1 Decembrie.
Acum nu stau eu să număr derapajele, dar ar merita un studiu distinct, pentru a vedea ce este intenţionat, ce este spontan, dar mai important, ce este fără şansă de a fi corectat.