|
Acum, în anul de graţie 2019, majoritatea satelor şi comunelor pe unde trec pe rutele Bucureşti-Arad sau Timişoara-Bucureşti, nu au trotuare şi trebuie să fiu extrem de atent că sătenii circulă pe stradă. Din câte am observat, acolo există:
- gardul casei cetăţeanului,
- o panglică de pământ,
- un şanţ,
- podeţe de trecere la fiecare poartă,
- o panglică de pământ,
- drumul asfaltat sau pietruit sau de pământ unde circulă maşini.
Când am zis panglică, m-am referit la o fâşie de vreo 30 centimetri care separă nişte chestii, dar care nu are cum să fie utilizată în vreun fel.
S-a vorbit de sistematizare. Toată lumea este grăbită să asfalteze, să facă ronduri, sensuri giratorii, adică lucrări mărunte de unde se suge banul pe muncă puţină, chestie care este specialitatea oricărei primării.
Sistematizarea înseamnă mult mai mult. Ar trebui ca un om cu cohones să vină, să tragă nişte linii definitorii care să:
- lărgească străzile,
- definească trotuare,
- rescrie politica satului,
- impună reguli în construcţii.
Nimeni nu face asta şi satele arată groaznic. Fiecare face casă cum vrea. Fiecare face gard cum vrea. Fiecare face podeţ cum vrea. Totul este vraişte.
Unii zic că nici în America nu sunt trotuare. Uită să spună că acolo toţi circulă cu maşinile. Nu e nevoie de trotuare, căci nu are cine să le folosească.
|