|
Se tot dau la televizor proiecte ciudate făcute prin comune fie pe banii UR, fie pe bani de la guvern.
S-a construit un teren de fotbal în pantă.
S-au construit parcuri de odihnă unde pasc vacile comunei.
S-a construit telegondolă care nu duce nicăieri.
S-a construit patinoar care n-a avut gheaţă o secundă.
S-a făcu azil de bătrâni de cinci stele cu 2.000 de euro pe lună într-o comună uitată de lume.
Toate arată nivelul de mediocritate care a pus stăpânire pe comunităţile rurale. Dar aşa ceva se întâmplă şi la case mai mari. Sunt şi oraşe unde au fost derulate proiecte inutile din cauze mărunte. Era un centru sportiv cu bazin de înot care stătea închis că nu fuseseră prevăzuţi bani pentru paznic.
Nu mă apuc eu acum să fac nici teoria proiectelor nici să mă dau eu mare ca individ care am propus proiecte, am obţinut finanţare şi am derulat proiecte. Ideea este cu totul alta. Să faci proiect din care să rezulte ceva viabil, util şi eficient şi care să te facă să doreşti să mai faci proiecte.
Văd acum că fata aia, CC care a fost mare şi tare, în loc să fi venit acum 3 sau 4 ani cu o echipă şi să stea aici să-i înveţe pe oameni să facă proiecte să atragă bani adevăraţi, a venit, a dat cu nasul şi a plecat. Este tipic românesc pentru cel ajuns sus, uită de unde a plecat. Ceea ce e mai nasol se leagă de faptul că la un moment dat, după ce s-a gudurat, a sărit în altă barcă.
Nici nu mă miră. Adevărul este crud: proiectele necesită oameni curajoşi, cu creier, care să-şi asume responsabilităţi. noi îngropăm proiectele în hârtii printr-o birocraţie supradimensionată.
|