|
Bordurile sunt cele mai simple şi cele mai repetitive lucrări edilitare care se fac fără bătaie de cap şi de unde iese mălai adevărat. Se zvonea că un primar din bucureşti ar fi vândut bordurile de bazalt din oraş şi le-ar fi luat străinii. Când a dispărut piata cubică de pe nişte străzi, tot aşa, s-a zis că a fost vândută la străini.
Cert este faptul că peste tot în Bucureşti s-au schimbat bordurile vechi de zeci de ani cu altele făcute din materiale de proastă calitate, borduri care trebuie schimbate unde va la 3-5 ani. Alţi bani, aştă distracţie, cum zice cântecul.
Edilii cu s-au mulţumit să schimbe bordurile. Au introdus un nou concept: supra-bordurizarea, adică, peste bordurile existente se mai pune un rând de borduri. Este plin oraşul de astfel de bizarerii.
Acum au apărut cuvinte noi, precum bordurizare, supra-bordurizare sau re-bordurizare.
Este clar că ceva se întâmplă acolo. Nu pleacă nici un câine de la măcelărie. Aşa că, producătorii de borduri:
- nu au control la reţetele de producţie,
- au procese de producţie simple,
- au costurile fluctuante.
Montarea de borduri, scoaterea vechilor borduri nu necesită forţă de muncă de înaltă calificare şi nici utilaje sofisticate. A pune borduri este laîndemâna oricui, cu o singură condiţie: să aibă acces la banii primăriei, ceea ce se întâmplă doar din pixul edilului, care are în jurul lui ciraci.
|