Edilii

Aşa le place primarilor de peste tot din spaţiul nostru mioritic să se alinte. Ei îşi zic edili că:
- sună bine,
- nici ei nu ştiu ce înseamnă,
- cred că-i respectă lumea,
- dă bine la imagine,
- au impresia că sunt mai deştepţi,
- vine de la edificiu şi ei cred că edifică ceva.
Nu voi discuta despre primarii comunişti, ci despre cei de după 1989, căci s-au perindat la cârma comunelor, a oraşelor sau a municipiilor tot felul de indivizi, care în afară de a-şi trage parnosul, nu au făcut prea mare brânză. Edilii sunt prin natura muncii lor nişte bugetari. Sunt bugetari cu simbrie de la stat. Simbria lor este fixă, nici prea mică şi nici prea mare. Este exact cât să le fie bine.
Din leafa de primare nu are cum acesta:
- să devină milionar după ce şi-a încheiat mandatul,
- să-şi construiască palate,
- să trăiască în lux orbitor,
- să afişeze opulenţă şi desfrâu.
Nu este de bon ton, dacă primarul nu divorţează de muiere şi-şi ia amantă siliconată şi cu cel puţin 20 de ani mai crudă. Nu este de bon ton, dacă primarul nu merge la chefuri cu şefii de la centru şi dacă nu le satisface acestora toate poftele, unele nesăbuite.
Lumea caută explicaţii la sursele de îmbogăţire ale primarilor şi la succesul pe care şi-l asigură aceştia. Este foarte clar că şi la oraş, ca şi la sat există relaţii sociale. Există oameni de afaceri care trăiesc doar din contractele cu statul şi care:
- fac băncuţe,
- plantează pomi,
- construiesc locuri de joacă,
- zugrăvesc şcoli,
- pun borduri,
- vând materiale de construcţii,
- realizează coşuri de gunoi,
- repară acoperişuri de clădiri din subordinea primăriei,
- vând consumabile,
- informatizează primăria, şcolile şi ADP-ul.
Aceştia trebuie să câştige licitaţiile şi se cunosc 13,25 moduri eficiente de a truca licitaţii fără ca nimeni să se prindă, iar hoţul neprins, e negustor cinstit. Primarii sunt cei cae au drepturi absolute faţă de funcţionărimea care viermuieşte în teritoriile lor şi se ştie că nu mişcă nicio muscă fără ca primarul să fie cel care-şi dă acordul.
Când un ins începe munca de primar este slăbuţ, modest îmbrăcat, este popular şi harnic. Cu trecerea timpului îi cresc fălcile, pântecul i se rotunjeşte şi priveşte deja pe toată lumea de sus, cânt mai de sus. Mai îşi aduce aminte de oameni în preajma alegerilor, dar incultura politică îi face pe oameni să creadă minciunile lor şi să-i voteze. Realegerea unor primari a devenit deja o cutumă, doar pentru că aceştia sunt de comitet, nu fac nici bine, nici rău, doar îşi pun deoparte ce este al lor, bani albi pentru zile negre. Din când în când se mai întâmplă ca primarul, adică edilul, să supere pe careva mai de sus, chestie care-l duce automat cu televiziuni şi cătuşe la puşcărie. Sunt cazuri în care intrarea la puşcărie pe nedrept face să crească cota primarilor şi unii au şi fost realeşi pe când erau în arest.
Sunt primari care au lăsat în urma lor ceva, ca de exemplu, pasajul lui OPRESCU, podul lui OPRESCU, dar sunt primari care n-au lăsat nimic în urma lor, căci au fost mediocrii, hrăpăreţi şi indolenţi.