|
Reprezintă un mijloc de culturalizare. Există emisiuni de învăţare a limbii române, unde se dau explicaţii simple de cum se scriu corect cuvintele şi ce riscuri există să facem greşeli.
Există emisiuni de prezentare a unor muzee şi a unor opere de artă.
Periodic se difuzează înregistrări mari cu spectacole de teatru sau de operă.
Este pe TVR 1 o emisiune foarte veche, TELEENCICLOPEDIA, pe care o urmăresc şi acum cu mare interes. A păstrat formatul, prospeţimea, atractivitatea şi claritatea subiectelor.
Nu acelaşii lucru spun despre aşa-zisele emisiuni de folclor sau umoristice, unde cântăreţi răsuflaţi şi actoraşi fără talent se zbuciumă doar-doar fac şi ei ceva căruia să i se zică act artistic. Nu le iese, vai steaua lor!
Sunt situaţii în care aceeaşi indivizi sunt plimbaţi din televiziune în televiziune ca sfintele moaşte. Nu aduc nimic nou. Unii dintre ei s-au demonetizat demult şi apar ca nişte fosile, care chipurile pozează în specialişti în oarece. Ei chiar se cred vectori de opinie, sărăcuţii de ei.
La televiziuni se vorbeşte prea mult. Este semn că multora le place să se audă vorbind. Există un post Tv care-şi zice şi cultural, dar este atât de slab că-l evit. Sunt prea mulţi realizatori Tv de o mediocritate cruntă, care nu spun nimic sau spun numai despre lucruri nasoale. Aşa sunt şi filmele noastre, pe care le-am văzut la Tv, nu în sală, dar am schimbat repede canalul, căci ceea ce văd acolo şi a costat mulţi bani, văd gratis la mine în mahala, zi de zi, ceas de ceas, minut de minut.
Am ajuns să văd emisiuni pe alte canale căci la noi sunt doar emisiuni de c-c-t.
|