|
Este tare trist când kitsch-urile ne inundă viaţa şi nu există nişte motoare de protecţie pe acre societatea să le inplementeze în mod efficient. Nu ne trebuie prea mult timp să ne convingem că avem în faţă un kitsch. Pieţele sunt pline de kitsch-uri, făcute în serie, de oameni fără de talent, dornici doar să câştige un ban, pentru a supravieţui, căci amatorii de kitsch-uri sunt din ce în ce mai puţini.
Foarte multă lume strâmbă din nas şi când este vorba de un kitsch şi când este vorba de o operă de artă original, dar care nu se încadrează în canoane prestabilite.
Nu este bgreu pentru nimeni să arate cu degetul spre un kitsch.
Existau nişte peştişori de sticlă colorată. Ei erau kitsch-uri.
Existau nişte capete de fetiţe gen Scufiţa Roşie, făcute din lut şi vopsite strident. Ei erau kitsch-uri.
Existau tablouri cu un pepene tăiat, o felie pusă alături pe farfurie şi un cuţit înfipt. Ei erau kitsch-uri.
Existau tablouri cu o ţigancă cu luleaua în gură, stand într-o rână cu o ţâţă afară. Ei erau kitsch-uri.
Se vând pitici de lut de pus în grădini, oribil coloraţi, dar şi neîngrijit lucraţi. Ei sunt kitsch-uri.
La mare, existau vânzători ambulanţi de tablouri cu trandafiri stridenţi, crizanteme aiurea. Ei erau kitsch-uri.
Chiar dacă în arta olăritului a existat o oarecare decenţă, din dorinţa de a fi originali, unii olari au făcut modificări severe graficii de pe vase, aplicând culori tari în combinaţii stridente, cu flori supradimensionate. Au obţinut o cu totul altă ceraamică, alte generaţii de vase. Ei erau kitsch-uri.
Portul popular a suferit şi el modificări teribile, mai ales în momentul în care maşinile de brodat şi cele de ţesut au preluat cu mare rapiditate posibilitatea de a imita cusăturile populare manual. Doar se programează acele maşini, care cu un randament foarte mare scot cusături sau ţesături de mare complexitate, în culorile cele mai nepotrivite, cu flori sau stilizări de animăluţe cât mai bizarre, de dimensiuni inimaginabil de mari. Ceea ce cândva era costumul popular sobru din Mărginimea Sibiului, acum a căpătat tentă caricaturală, obţinându-se exemplare greu de acceptat. Ei erau kitsch-uri.
Muzica este şi ea acaparată de producţii nefericite, făcute la normă, de oameni care sunt certaţi cu cititul de poezie, cu lecturile, dar care se cred talentaţi şi ceea ce este rău de tot, au impresia că sunt prezenţe absolute necesare, aşteptate, dorite, indispensabile pentru mase mari de ascultători. Numai aşa se explică inflaţia de cântece făcute de neaveniţi, muzicile liniare, inexpressive şi vocile fără valoare, fără întindere, fără volum, fără vibrată, fără ceva care să le scoată în evidenţă cumva.
Dacă mergem la aşa-zisele târguri tradiţionale, vom vedea multe produse care se încadrează în categoria de kitsch pentru că acolo a contat:
- cantitatea,
- stridenţa,
- dezechilibrul,
- urâtul,
- grosolănia,
- primitivismul,
- graba,
- prostul gust.
Cei care dezvoltă lucrări kitsch sunt oameni de toate categoriile, dar în general, sunt fără o educaţie cât de cât bine pusă la punct. Acum mulţi ani, un bătrânel din Târgovişte care înlocuise tâmplăria secular a unui imobil de patrimoniu cu termopane, avea de gând să pună în locul dalelor de piatră originale, gresie modernă.
Să ne amintim că o vestită cântăreaţă de muzică populară în vremea lui CEAUşESCU purta costume populare cu flori imense şi culori oribile, motivând că în sălile cu 8.000 de locuri ea trebuie văzută şi de cel de pe ultimul rând. Tot ea placase casa mă-sii cu nişte plăcuţe lucitoare de gresie verde, arătând cât de bogată e ea.
Mulţi parveniţi care şi-au făcut adevărate palate, strălucesc prin mobila kitsch, prin candelabrele kitsch, prin vesela kitsch, prin zugrăveala kitsch, prin tâmplăria şi vitraliile kitsch, prin covoarele kitsch. Până şi gardurile de la casele lor sunt kitsch. Concluzia arată că o perosnă care are înclinaţie spre kitsch, niciodată nu va trece în tabăra celor cu bun gust, căci ea prin natura care o domină are în sânge kitsch-ul.
Credeam că bărbaţii prin natura preocupărilor lor sunt mai înclinaţi spre kitsch. Dar viaţa mi-a dovedit că şi femeile, în egală măsură au aceeaşi înclinaţie spre kitsch. Niciodată nu a pornit un război într-o familie din cauza diferenţelor de gust, căci dictează cel ce face banul, iar celălalt accept cu stoicism, chiar dacă gusturile sale sunt diametral opuse.
Am înţeles că se vorbeşte despre o nouă cultură, cultura kitsch-ului. Aşa cum există muzeul comunismului în care au fost adunate tot felul de obiecte din epoca acelei societăţi, tot aşa ar trebui să existe muzeul kitsch-ului, ca oamenii să vadă ce este oribil, ce nu trebuie să facă, adică să înveţe din greşelile altora, deşi cred că mai repede, cei predispuşi la kitsch îşi vor rafina gusturile îndreptându-le în direcţia realizării de kitsch-uri, mai kitsch-uri decât cele existente, pentru că şi kitsch-ul cunoaşte dezvoltare, dar nu cunoaşte limite, mergându-se din rău în mai rău. Speranţa vine de la faptul că orice fenomen dispare datorită propriei sale dezvoltări. Cred că şi kitsch-ul îşi va diminua ponderea în contextual robotizării şi personalizării inteligente a produselor, prin instruire, atât timp, cât pentru instruire vor fi folosite opera de artă sau produse ale unor designer adevăraţi. nu cred că acolo vor intra creatorii de kitsch-uri, căci este o treabă foarte costisitoare şi necesită multă inteligenţă, care lipseşte acestora din start.
Acum ei fac doar matriţe, adică matriţe kitsch pe care le introduce în automatele programabile şi au nişte roboţi care execută exact desenele după acele matriţe. am văzut aşa ceva la cei ce şlefuiesc sticlă, la cei ce scrijelesc metale, dar şi în târguri la femeile care vin să vândă iiile cu motive naţionale, extreme de încărcate, la preţuri de cel puţin 10 ori decât dacă ar fi făcute manual. Unele încearcă să mintă, că sunt cusute manual. Le trădează faptul că pe spate nu au noduri, maşinile lucrând direct de pe papiota mare, în tip ce lucrul cu acul limitează lungimea firului şi continuarea presupune a face noduri.
Creativitatea producătorilor de lucrări kitsch este foarte mare, intensă şi mă aştept ca domenii până acum neexplorate să fie bântuite de kitsch-uri, undele dintre ele chiar bine realizate, dar tot kitsch.
|