|
Parcă este un făcut. Nu avem mână bună în a organiza festivaluri. Este ca la autostrăzi: în loc să avem un constructor de autostradă care încasează o sumă colosală, mai bine facem drumuri judeţeni şi mămăliga se împarte la mai mulţi constructori locali. Mita are şi ea un alt aspect. La autostrăzi o ia doar unul, la drumurile judeţene, o iau mai mulţi, căci se împarte şi toată lumea este mulţumită.
Există festivalul ENESCU.
Există festivalul Cerbul de aur.
Exista Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia.
Există nenumărate festivaluri de folclor prin toate ţara.
Din cauza lipsei unor criterii precise de performanţă, cam toate festivalurile sunt un fel de şuşe, căci:
- au un buget mic,
- nu polarizează mari interpreţi,
- sunt diluate în timp,
- biletele de intrare nu acoperă nimic,
- organizatorii sunt diletanţi,
- sunt prăfuite.
Dacă voi face o comparaţie între ce era festivalul ENESCU în vremea comuniştilor şi ceea ce este el acum, cu siguranţă concluzia nu-I favorizează pe organizatorii de azi. Acum, acest festival se anunţă cu anumiţi interpreţi, iar pe viu sunt cu totul alţii. Acum ceva timp, era anunţat corul Santa Cecilia, dar în realitate au venit nişte babalâci. Au fost şi situaţii când unii interpreţi s-au arătat nemulţumitţi că au apărut pe program fără să fie contactaţi. acum festivalul se desfăşoarănu numai în Bucureşti, ci şi în alte oraşe, căpătând şi o turnură de provincialism desuet.
în vremurile de demult au concertat la Bucureşti printer alţii şi David OISTRAH, Yehudi MENUHIN, Elisabeth SCHWARZOPF, Pablo CASALS, Arthur RUBINSTEIN, Isaac STERN, Jacques THIBAUD, Gaspar CASSADO, Grace BUMBRY, Herbert von KARAJAN, Sir John BARBIOLLI, Sergiu CELIBIDACHE, Lawrence FOSTER.
Despre festivalul Cerbul de aur nu voi spune decât că nu a depăşit stadiul de şuşe, din moment ce nu a impus niciun interpret. Dacă aş face o listă cu cei care au câştigat marele trofeu, ar rezulta ceva descurajator, adică niciunul dintre marii câştigători nu a reuşit să vândă 1.000.000 de albume, ci s-au pierdut în neant, chiar nevenind să mai cânte pe meleagurile noastre cele mioritice. Bau!
Alte festivaluri sunt numai bazate pe ce pică de la consiliile judeţene sau de pe la primării sau de pe la nişte sponsori forţaţi de împrejurări să plăteswcă transport, cazare şi haleală invitaţilor, care şi ei regret că pierd cântări pe la nunţi, dar apariţiile la Tv îi mai scoate din anonimat.
Uitam să scriu despre Crizantema de aur, care e atât de jalnic încât mă apucă nostalgia să văd cum ceva frumos s-a transformat într-o chestier urâtă, cu prezentatori şi organizatori depăşiţi de evenimente, deşi romanţa merită cu mult mai mult decât îi oferă moliciunea urbei, împietrită undeva acum 100 de ani.
|