Cultură - Bibliotecile

Pe vremea comuniştilor mai tot poporul cumpăra cărţi. atunci nu exista Internet, nu existau nici tabletele şi nici telefoanele mobile. Mai mult, elevii erau obligaţi să şi citească cu mult mai mult decât acum, când sărăcuţii sunt obligaţi să memorize rezumate stupide, făcute şi publicate de autori rapace. Pe atunci mai exista dorinţa de a avea oamenii în casele lor şi rafturi în care să se lăfăie cărţile, ca symbol al unui anumit standard.
Stau şi mă gândesc la vremurile când lumea stătea la coadă să cumpere careta Istoria literaturii române de la origini până în present a lui George CăLINESCU sau să cumpere romanele lui Marin PREDA. Nu voi uita cum arătau volumele de scrieri a operei lui Mihail SADOVEANU. Ce vremuri! Ce viaţă!
La biblioteca Academiei de Studii Economice din bucureşti, la sala de lectură nr. 1 erau pe pereţii de la zona unde se împrumutau cărţile, rafturi cu sticlă în care stăteau cuminţi operele lui V. I. LENIN cu coperţi cartonate albastre şi opera lui Nicolae CEAUşESCU cu coperţi de culoare vişinie. Ce mai citea poporul studios din acele cărţi, care erau bibliografie obligatorie la disciplinele de Economie politică, Socialism ştiinţific şi Filosofie.
Mi-au zis nişte bibliotecari că lucrurile sunt mult mai diferite acum. Lumea nu mai citeşte cărţi în sălile de lectură. Am auzit că analistul politic Ion CRISTOIU stă zilnic la Biblioteca Academiei Române şi studiază. Măcar de ar scrie şi el o carte fundamental, altceva decât editorialele acelea care suferă uzură morală, orice s-ar spune.
Trăiesc şi acum clipele de tristeţe din decembrie 1989 când Biblioteca Centrală Universitară era în flăcări. Mă ducea gândul spre Biblioteca din Alexandria. Sunt sigur că ar trebui studiată cu mai mare atenţie acea seară, pentru a fi găsite adevăratele substraturi ale transformării în scrum a manuscriselor pe care le adăposteau depozitele acelei biblioteci.
Acum există biblioteci virtual cu cărţi virtual şi tablet ţine loc de carte pe care s-o citeşti stand în autobus sau în metrou sau acasă la gura sobei.
Eu nu prea sunt familiarizat cu materialele de pe Internet care nu au semnul de copyright, căci nu ştiu cât adevăr ascund acolo.
Cumpăr încă de la librăriile din oraş cărţi pe acre să le citesc. Am locurile mele special unde fac lectură fără a mă deranja nimeni. Chiar dacă sunt cam scumpe, îmi permit să cumpăr o carte imediat ce am terminat de citit cartea cumpărată anterior. Am scriitorii mei preferaţi, numesc aici pe Radu PARASCHIVESCU şi Bogdan STOICA. Ei au şi emisiuni la Tv, dar din punctual meu de vedere nu este relevant. Sunt scriitorii mei preferaţi, alături de marii clasici, ale căror pagini le recitesc din când în când.
La americani există biblioteci, iar cititorii au acces direct la raft. Totul este în flux continuu. Omul allege cărţile, merge la un automat şi se înregistrează. Citeşte acreta şi când revine, tot la un automat se înregistrează cartea, pe care o depune pentru a fi preluată automat. Nu mai există bibliotecar decât pentru cei care vor să stea comod în sala de lectură.
Deşi ar trebui să spun că mă consider intellectual, nu mă laud că nu am cu ce. Nu am mai fost într-o bibliotecă de vreo douăzeci de ani, pentru că nu am avut de ce.
De la bibliotecă nu preiau să citesc cărţi de literatură. Dacă vreau aşa ceva, mi le cumpăr.
De la bibliotecă nu preiau cărţi de specialitate, căci ele sunt mult rămase în urmă. Mi le cumpăr. Pe vremea când mergeam pe la universităţi din Europa de Vest, mergeam la biblioteci că găseam reviste de specialitate la zi. La noi aşa ceva nu există, căci se invocă lipsa banilor. Eu zic, lipsa de interes. Mai mult, eu am un domeniu foarte strict şi ar fi exagerat să cer cărţi pe care doar eu şi încă vreo câţiva să le citim.
Acum lumea citeşte de pe Internet. Acolo se găseşte orice. Numai să dorească omul să se informeze despre o problem. Probabil că viitorul va fi acesta, deşi chestiunile de drepturi de autor vor genera nişte abordări care c siguranţă vor limita elanul celor care vor să se informeze pe de-a moaca.
Pe vremuri, când am vrut să mă documentez despre software engineering, am găsit şi descărcat vreo 50 de cărţi de autori mari, care erau format pdf şi care mi-au permis să fac căutări interesante pentru chestiuni pe care doream să le aprofundez. Chiar am descărcat acele cărţi care erau free la această operaţie şi mulţi ani am ţinut folderul cu ele pe un disc extern.