|
Analiza, oricare ar fi ea, este încărcată de relativism cât cuprinde pentru că:
- nu cuprinde totul despre subiectul tratat,
- cel ce o face are limitele lui,
- este afectată de cunoştinţele existente despre problemă,
- are un obiectiv dominat şi el de subiectivism,
- se face după un şablon considerat bun în raport cu criterii acceptate,
- este restricţionată de timp, de bani şi de alte resurse,
- întotdeauna va exista o alata mult mai bună,
- evaluatorii sunt cei care nu măsoară cu cântarul, ci din ochi.
Este important să identificăm grupul ţintă şi să cunoaştem exigenţele acestuia. Din momentul în care ştim care sunt aşteptările grupului ţintă:
- definim o structură convenabilă grupului ţintă,
- alegem indicatorii agreaţi de grupul ţintă,
- folosim procedurile la standardele impuse de grupul ţintă,
- culegem datele agreate de grupul ţintă,
- lucrăm în spiritul cerut de exigenţele grupului ţintă,
- acceptăm sugestiile venind de la grupul ţintă,
- transmitem forma finală a analizei către grupul ţintă.
Se procedează aşa de când e lumea şi pământul. Numai folosirea acestui mod de a face analize arată că oamenii au greşti atunci când s-au supus exigenţelor unui grup ţintă nereprezentativ. Dacă grupul ţintă era o clică sau şi mai rău, un singur individ, analiza a devenit obiectul adulării respectivului şi relativismul în abordare a fost maxim.
Nu voi uita niciodată articolele şi analizele unor indivizi care se dau acum mari democraţi şi care înainte de 1989 făceau analize de tot rahatul, umplând pagini cu ziceri despre secretarul lor cel general, prin care îl ridicau în slăvi, de nimeni nu-şi închipuia că aşa ceva este posibil.
Să nu credem că acum analizele sunt bântuite de obiectivitate şi profesionalism. Sunt prea mulţi indivizi fără coloană vertebrală, care ştiu ce place şefilor sau intuiesc ce le place acestora şi realizează analize în consecinţă, incorecte, bombastice, nefondate, superficiale, dar care duc exact în direcţia dorită de superiorii care la un moment dat chiar cred că sunt buricul pământului.
Când vine momentul adevărului, tonele de maculatură, adică aşa-zisele analize sunt anulate, exact aşa cum s-a întâmplat după 22 Decembrie 1989 când au trebuit reconsiderate multe, până la schimbarea Constituţiei.
Cei ce cred că fac analize profesioniste îşi dau foc la valiză dacă chiar se apucă de aşa ceva, mai ales pentru faptul că se ajunge la concluzii care nu plac nimănui. Cine vrea să fie pus la conţ nu are decât să facă analize bine fundamentate, corecte, transparente. Să nu uităm că marele matematician FOURRIER a murit supărat că nimeni nu l-a luat în serios cu teoria lui, care teorie abia după 100 de ani a fost recunoscută.
Nu prea cred că există tipi printre noi care vor ca să li se schimbe piatra funerară atunci când analizele făcute de ei peste zeci şi zeci de ani se vor dovedi valabile. Ar fi chiar o situaţie fericită, dacă s-ar găsi cineva să recunoască prioritatea unui înaintaş. De cele mai multe ori, totul e trecut cu vederea, căci contemporanii abia se suportă între ei, dar să mai accepte la masa împărţirii bucatelor şi un mort.
|