|
Cifrele sunt plictisitoare.
De aceea lumea nu-i iubeşte pe contabili, căci ei lucrează cu numere. Pe ei nu-i interesează semnificaţia. Dacă s-au încasat 1000 de lei şi s-au cheltuit 1000,01 lei, pentru contabil rezultă că s-a lucrat pe pierdere, deficitul fiind de -1 bani. La o analiză calitativă, cu siguranţă s-ar găsi argumente din care să rezulte că chiar dacă s-a lucrat pe pierdere, nu s-a făcut gaură-n cer.
Eu cred că lucrul cu numere este esenţial, cu condiţia ca numerele obţinute să fie reprezentative.
Aşa cum s-a calculat indicele ROBOR a fost un fals grosolan, acceptat de BNR. Să iei tranzacţiile din intervalul 11,00 -11,15 care este manipulabil cu sume mici şi dobânzi mari, arată că s-au folosit criterii de Ev Mediu, când nu exista computerul care într-o secundă ar fi calculat ROBOR folosind dobânzile tuturor tranzacţiilor din ziua respectivă.
Lumea foloseşte media aritmetică.
Frumos.
Numai că media trebuie să mai fie şi reprezentativă. Acest lucru se realizează dacă:
- seriile de date sunt lungi,
- seriile de date sunt omogene,
- se foloseşte aceeaşi procedură de culegere a datelor,
- este asigurată reproductibilitatea culegerii.
Voi da un exemplu simplu şi edificator. Eram preşedinte la un bacalaureat la Craiova la Liceul Economic. Era acolo un elev cu media 3 pe primul trimestru, cu media 3 pe al doilea semestru şi cu media 9 pe ultimul trimestru, iar media generală era 5,00 la limba română. Profesoara de limba română, deşi a văzut că nu am figură simetrică de idiot căuta să-mi explice mie că a lucrat corect. Ceea ce se întâmplă o dată la 10.ooo de cazuri, nu mi se pare chiar o întâmplare. Acolo ceva a fost în neregulă şi ştiu cu exactitate că procedurile de generare şi de culegere a datelor nu au fost omogene.
Unii foloseau media aritmetică cu patru zecimale la ierarhizarea celor care concurau pentru ocuparea de posturi didactice, ştiindu-se că mediile de la absolvirea facultăţilor nu prea sunt comparabile, din cauză că:
- disciplinele sunt diferite numeric,
- anii de studii diferă numeric,
- materiile au niveluri diferite de complexitate,
- formele de examinare au fost diferite.
Este ca şi cum se compară mere cu pere la kilogram, fără să se ţină seama şi de multe alte caracteristici, căci oamenii vor să se acopere de tot felul de elemente care să-i facă să se creadă că nu au ei nici o responsabilitate în a face ierarhizarea, că totul a fost corect, transparent şi acceptat de toată lumea.
Indicatorii cantitativi nu trebuie fetişizaţi, ei trebuie luaţi aşa cum sunt, adică imperfecţi. ei sunt construiţi de oameni, cu viziuni şi interese specifice, unele mai dubioase decât altele.
Un deget, dacă este privit din faţă arată într-un fel. Dacă este privit de sus arată altfel. Dacă este privit din lateral este diferit. Deşi este vorba de acelaşi deget, este altul dacă este privit din alt unghi. Indicatorii sunt şi ei tot aşa, depinde ce date folosim pentru a-i calcula. Acelaşi indicator este reprezentativ într-un context şi este un fals în alt context.
Aici nu vreau să vorbesc despre evaluări, cu care se demonstrează exact ce vrea cel care cere evaluarea, dacă nivelul de corupţie a depăşit o anumită limită.
|