|
De când au fost depuse listele de candidaţi pentru europarlamentare, parcă a înebunit lumea. Partidele se întrec în a-şi face cunoscută prezenţa prin:
- chioşcuri care de regulă sunt goale,
- panouri imense cu pozele candidaţilor,
- bannere care traversează străzile,
- ziare dedicate băgate în cutiile poştale,
- fluturaşi distribuiţi în cele mai ciudate modalităţi.
Este adevărat că s-au dat sute de mii de euro de la buget pentru partide, căci există în 2019 două rânduri de alegeri şi democraţia costă.
Dacă se consideră că au fost alocaţi de la buget 3.000.000 euro pentru partide, dacă se consideră că o garsonieră foarte bună costă 30.000 la dezvoltator, cu banii aceştia s-ar fi construit 100 de garsoniere. Acum câţiva ani am prins alegeri în Suedia, Irlanda şi Germania. Acolo lucrurile sunt foarte simple. Se tipăresc afişe de hârtie, se lipesc pe stâlpi. Există câteva locuri unde se pun afişe ceva mai mari. Nimic nu este exagerat. Se pune accent pe om, pe cine este el şi prin ce s-a remarcat el. apar şi dezbateri la televizor, fără a fi vorba de reclamă politică pe bani. Exagerările nu sunt bune.
La noi se observă că se pune accent pe lucruri neesenţiale. Sunt promovaţi candidaţii despre care nimeni nu a auzit nimic, pentru că în afară să apară pe la televizoare, aceştia nu s-au remarcat ca fiind profesionişti în ceva, adică să fie un medic pe care rezultatele să-l recomande, un profesor cu rezultate strălucite, un muncitor care să fi fost văzut că pe şantier ştie să muncească ca nimeni altul. Doar se dă cu gura şi atât. Este clar că respectivii şi acolo unde sunt trimişi tot cu gura vor da sau vor fi muţi, căci neştiind limbi străine, nu au cum să comunice.
Aştept ca zilele următoare, materialele publicitare legate de alegerile europarlamentare să explodeze, iar oraşele să arate şi mai rău ce înainte, prin culorile stridente ale acestor materiale. Mi-e dor să văd în comunele sărace, fără canalizare, cu gospodării cu closete în curte, pe stâlpi, pe oriunde o fi, tot felul de chestii stridente, care contrastează cu sărăcia locurilor, dar care să arate că sătenii fără trotuare, prin noroaie, îmbrăcaţi prost şi fără dantură tratată din cauza sărăciei, trebuie să iasă pe 26 mai la vot.
|