|
Aveam posibilitatea să zic personalităţi. n-am zis. Aveam posibilitatea să zic persoane. N-am zis. Aveam posibilitatea să zic cetăţeni. N-am zis. Am ales cuvântul înşi doar din dorinţa de a arăta că toţi suntem:
- anonimi,
- egali,
- banali,
- normali,
- bunicei,
- trecători.
Când văd aşa, pe câte unii care îşi dau o importanţă exagerat de mare, gândul mă duce la un film polonez care spre final are zicerea: sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit.
Toţi oamenii suntem la fel. Toţi suntem o apă şi un pământ. Dacă cineva crede că este mai cu moţ, face o mare eroare. Unii au proasta idee să creadă că sunt loviţi de geniu. Eu cred că un geniu se naşte la vreo 30 de milioane de oameni o dată. Mai trebuie aşteptat câteva zeci de ani până când va apare şi aici un geniu. Oameni rezonabili, să zicem deştepţi, mai sunt. Inşi suntem toţi, dar genii, pardon. Unii se împăunează cu titluri ştiinţifice şi academice. Frumos din partea lor, că se zbuciumă, în loc să zacă în cârciumi sau să se drogheze. Dar diplomele fără acoperire, fără ceva concret ca loc de muncă, în opinia mea nu prea au valoare. Dacă un ins are un doctorat, dar el nu profesează în domeniul în care şi-a făcut teza, să meargă ori să facă pipi pe diplomă, ori să meargă să pună teza în loc de hârtie igienică şi ca să se simtă plenar, să se şteargă la poponeţ cu filele, să zicem un an dacă teza are 350 pagini.
Se zice că romantismul înseamnă eroi excepţionali în situaţii excepţionale. Inşii sunt şi ei un fel de eroi banali, în situaţii mai mult decât banale.
|