Clarificări - Torţionarii

Acum presa şi televiziunile au tăbărât pe Augustin LAZĂR, incluzându-l în lista de torţionari ai regimului comunist, pentru că de pe poziţia de preşedinte al comisiei de eliberări condiţionate de la închisoarea Aiud, a refuzat eliberarea deţinutului politic Iulius FILIP care-şi ispăşise fracţia de pedeapsă, motivând că respectivul nu s-a îndreptat.
Eu zic să o luăm sistematic, să vedem că chestia cu torţionarii nu este nouă şi nu Augustin LAZĂR este torţionarul cel mai tare din parcare.
Am în faţă pe Ana lui Manole, biata femeie care a fost zidită, de mortalul şi cărămizile îi strângeau ţâţişoarele. Să nu-mi spună mie nimeni că Manole şi ciracii lui nu s-au comportat ca nişte torţionari autentici, cruzimea lor fiind maximă, soldată cu decesul victimei. Oricât s-ar dori să se vorbească despre mituri, despre simboluri, în mintea fiecăruia dintre noi trebuie să apară clipele în care Ana se îneca în tencuiala meşterilor mari, calfe şi zidari, cu Manole zece.
Să mergem mai departe, la acela care din dorinţa de a nu se construi ceva mai fălos, porunceşte să se ridice schelele de pe clădire, iar meşterii cu aripi de şiţă s-au aruncat în gol. Mă duce gândul la întâmplarea din Jonestown, petrecută la multe sute de ani distanţă, în noiembrie 1987. Noi zicem că balta are peşte şi mergând pe firul evenimentelor, ajungem la ciobanul cu oi frumoase, care a fost căsăpit cu bâtele prin tortură de ceilalţi doi tovarăşi. dar şi în romanul Baltagul tot cam aşa stau lucrurile, chiar dacă Vitoria LIPAN jucată în film destul de modest de Margarita LOZANO, deşi eu o vedeam pe Olga TUDORACHE, căci am trăit tot timpul cu gândul că Mihail SADOVEANU, când a scris romanul, la ea s-a gândit, deşi în acele vremuri Olga TUDORACHE nu era pe firmament marea tragediană, dar scriitorul a avut o premoniţie.
Revenind la vremurile de acum, torţionari sunt:
- educatoarele care bat fără milă bebeluşii în grădiniţe private,
- învăţătorii care sunt violenţi cu elevii, de-i bagă în comă,
- unii bărbaţi, aflaţi în pragul divorţului, care cred că lumea lor s-a sfârşit,
- clanuri de lângă Piteşti care au readus sclavia în secolul al XXI-lea,
- procurori care vor să smulgă denunţuri după dictările pe care le fac,
- părinţi care din neglijenţă lasă ca pruncii lor să fie arşi de vii în case.
Aşa că, să nu vină nimeni să mi-l arate mie pe Augustin LAZĂR, ca fiind torţionarul de care se împiedică naţiunea, când în fiecare din noi există un mic sau un ceva mai mare torţionar. Prin natura noastră, avem tendinţa să ne facem dreptate cu pumnii sau cu parul sau cu toporişca şi datorită faptului că avem oarece carenţe cu verticalitatea şi cu onoarea, nici nu avem liber la portul de armă, căci în fiecare clipă ar fi pe plaiurile noastre mioritice, adevărate măceluri. Aşa, se foloseşte banda adezivă pentru a-i face pe copii să tacă, sunt închişi copilaşii în magazii întunecate drept pedeapsă, sunt uitaţi în veri toride copilaşii în maşini prin parcări sau pur şi simplu sunt uitaţi sau sunt neglijaţi, de-i sfâşie câinii dresaţi special să ucidă, căci stăpânii lor au porniri de torţionari veritabili.
Acum se doreşte ca Augustin LAZĂR, să fie diabolizat pentru ca prezidentul să nu-i mai prelungească mandatul. Dacă chestia cu penitenciarul Aiud se petrecea ieri, aş fi înţeles. Dar treaba s-a produs în 1982, fiind cunoscută de toată lumea, sunt sigur, că un procuror nu era în acele vremuri persoana care să facă pe chelnărul cu deţinuţii de drept comun sau cu deţinuţii politici. Oricine ar fi vrut să ştie, citea CV-ul lui Augustin LAZĂR şi se lămurea, căci ceea ce lipsea din CV, trebuie completat, doar atât, completat. Noi avem proverbul: fum fără foc nu există. Cineva vrea ca Augustin LAZĂR să nu mai fie procuror general. E un război mult prea mare pentru personajele mici angrenate în dezvăluirile care ne-au cotropit pe toate canalele de ştiri. Numai un protest cu 1.000.000 de demonstranţi pe străzile Bucureştilor are puterea să tranşeze cestiunea. Altfel, totul este un balon de săpun, o ştire care se va uza moral în trei-patru zile, cu siguranţă şi Augustin LAZ ĂR îşi va vedea de treabă. Cine vrea să obţină un anumit efect, trebuie să genereze o anumită cauză. A se vedea exemplul lui Dominique STRAUSS-KAHN din 2011, unde eficienţa scandalului a fost maximă, scandalul a fost gestionat magistral, de profesionişti, în doze optime. Amatorismul dâmboviţean este prăfuit, dizgraţios, minor, ineficient şi plictisitor.