Clarificari pensionarii

Clarificări - Pensionarii

Acum mulţi ani, un coleg ceva mai tânăr decât mine, dar nu cu mult mai tânăr, m-a întrebat când ies la pensie. Era o întrebare răutăcioasă, eu ştiindu-l pe respectivul că era la curent cu formalităţile mele de a-mi face dosarul de pensionare. I-am zis că mai am puţine luni şi că în iulie voi pleca în pensie. A rânjit tipul, ca şi cum eu îi respirasem aerul lui, eu îi ocupasem spaţiul lui vital, iar din iulie, el avea să se bucure de tot ce-i luasem eu, samavolnicul. I-am zis mai tânărului meu coleg că aş fi extrem de stresat dacă eu aş face 65, 66, 67, 68 de ani şi el ar rămâne exact aşa cum este la 63.
Când distinsul meu coleg a făcut şi el 65 de ani, era extrem de morcovit. I-am pus şi eu exact aceeaşi întrebare. Nu i-a căzut deloc bine. Atunci i-am reamintit episodul de acum câţiva ani. Ori de câte ori îl mai vedeam, îl întrebam cum este ca tânăr pensionar.
Foarte mulţi oameni nu-şi pregătesc ieşirea la pensie. Ei au proasta idee că sunt de neînlocuit. Am văzut foarte mulţi inşi care s-au lansat în tirade dintre cele mai virulente la adresa mai tinerilor lor colegi, care nu apreciază faptul că prin plecarea lor totul se va prăbuşi iremediabil, crezând că lumea a început cu ei şi se va încheia cu plecarea lor.
Pentru mine, ieşirea în pensie a fost recăpătarea libertăţii pe care am pierdut-o când am intrat în clasa a întâia. Nu am trăit un moment mai plin de fericire ca în ziua în care m-am descătuşat de lanţurile pe acre societatea mi le-a legat la mâini şi la picioare la vârsta de şapte ani. Criminalii odioşi stau la ocnă 30 de ani. Eu am stat 58 de ani, ceea ce este mult prea mult, deşi eram prea mic să făptuiesc vreo nelegiuire ca să primesc o aşa mare pedeapsă.
Rezultă cu claritate că vorbesc despre această categorie de persoane în cunoştinţă de cauză, în nici un caz ca un individ mişcat de regrete şi de neîmpliniri. Tot ce mi-am dorit, am făcut, la viaţa mea.
Sex: pensionari sunt şi bărbaţi şi femei. Sunt mai multe femei, căci speranţa lor de viaţă este mai amre, iar bărbaţii suferă mult mai mult când ies la pensie, mai ales dacă au avut funcţii importante şi au condus sute sau mii de subordonaţi, care nici să respire în preajma lor, nu aveau curajul.
ârstă : este în cele mai multe cazuri peste 65 de ani. Există şi situaţii în care unii ies la pensie la 42 de ani, dar de regulă, aceştia îşi găsesc repede locuri de muncă şi nu intră în categoria pensionarilor care trăiesc din pensie. Deci, pensionarii sunt cohorta de bătânei şi bătrânele care umblă peste tot cu dificultate, pentru a-şi face aprovizionarea şi care trăiesc de pe o zi pe alta, cu gândul că salvarea nu va veni şi la ei că sunt prea bătrâni, cu speranţa că a mai trecut o zi fără ca guvernanţii să-i mai umilească, făcându-i cu nesimţire, asistaţi sociali.
Abilităţi: au pensionarii cu grămada, numai că nimeni nu mai are nevoie de ele. Societatea noastră are un dispreţ total faţă de pensionari, căci toată lumea îi vede ca motorul marelui rău. Tinerii consideră că pensionarii l-au votat pe Ion ILIESCU. Toată lumea crede că nu ne-am depărtat de comunism din cauza pensionarilor. Tinerii sunt siguri că bătrânii nu au făcut nimic pentru societate. Ei cred că hidrocentralele, blocurile, drumurile, fabricile s-au construit singure, s-au au picat din cer, chiar în clipa în care Traian BăSESCU a condamnat comunismul în Parlament.
Abilităţile pensionarilor contează numai în măsura în care ele sunt utile tinerei generaţii care doreşte să-şi maximizeze beneficiile cu eforturi minime, prin folosirea bătrânilor la munci necalificate, umilitoare, ca pe o mare favoare pe care tinerii o fac bătrânilor. Am văzut nişte profesori deosebiţi care au acceptat să ţină ore la preţ/salariu de lector universitar, în dispreţul total pe care foştii lor colaboratori ajunşi pe poziţii importante.
Vocabular: specific pensionarilor este numărarea zilelor până la pensie şi folosirea cuvintelor medic, analize, rezultate, tratamente, dar şi receptarea jignirilor pe care trebuie să le încaseze în mijloacele de transport, din moment ce moartea îi aşteaptă pe acasă, iar ei se plimbă consumând cu neruşinare aerul şi viteza mijlocului de transport.
Atitudine: este defensivă, căci ajunşi la vârsta înţelepciunii, pensionarii s-au consolat cu statutul lor de oameni marginalizaţi, care nu vor să deranjeze pe nimeni şi care se lasă luaţi peste picior de toată lumea, mai ales atunci când nu mai prezintă interes, din moment ce au trecut pe numele fiilor şi fiicelor lor pământuri, case şi maşini, dar nu au uitat în mărinimia lor să le dea şi bijuteriile, dar şi alte lucruri din gospodărie.
Preocupări: sunt în general legate de statul la coadă la doctor, lamagazinele cu lucruri ieftine, la bilete de tratament. Oficialii au o plăcere nebună să-i umilească pe pensionari anunţând promoţii precum mese ieftine de Revelion, bilete de tratament sau pachete cu mâncare de sărbători. Comportament: civilizat, discret şi tăcut, caracterizat prin blândeţe.
Specificitate: trebuie ceva mai multă răbdare cu ei.
Performanţă: în profesii încă au la un nivel foarte bun, dar societatea nu mai are nevoie de performanţa lor, căci toată lumea crede că generaţiile care vin sunt purtătoare de nou şi de eficienţă.
Preocupări: dintre cele mai simple, care să le aducă linişte. Ei stau la televizor, citesc despre remedii naturiste, nu practică sporturi costisitoare şi nici nu fac excursii extravagante.
Hobby: statul în linişte, mici plimbări, cititul, admirarea unor colecţii de nimicuri strânse toată viaţa.
Reglare: contează acum prea puţin, căci cerinţele sunt coborâte la cele mai scăzute cote, din moment ce societatea este frământată de întrebări legate de ce mai caută şi acest moş aici, când locul lor este la cimitir şi tot aşa. este destul de dificil pentru oricare dintre pensionari să-şi accepte statutul de bunic, de bătrân, de moş, de tataie, căci cei din jur nu prea au decenţa şi nici respectul de a folosi termeni mai potriviţi. pe mine nu m-a deranjat niciodată vreo formă de adresare, din moment ce însumi am un vocabular extrem de colorat când vorbesc despre alţii, încât cuvinte ca moş, babalâc, bătrânel, care mi0ar fi adresate sunt parfum, comparativ cu cuvântul gunoaie pe care îl folosesc la adresa celor care se comportă nepotrivit, acesta fiind ceva de nota 10 pe o scară de la 1 la 10, 1 fiind cel mai nasol cuvânt pe care l-aş folosi.
Ocupaţii: mai merg un timp pe la vechile locuri de muncă. Cei cu meserii acre se practică şi individual, mai lucrează pe acolo şi pe acolo. Evoluţie: nesigură, strict legată de rolul pe care societatea îl acordă, mai ales în spectacolul manipulărilor, dacă este vorba de a primi ceva bănuţi prin mărirea punctului de pensie.
Cel mai dramatic lucru este legat de faptul că societatea prin politicile pe care le promovează a făcut un lucru îngrozitor, legat de numărul de pensionari care este mai mare decât numărul celor care muncesc. Unii analişti, în micimea şi prostia lor, zic că un mincitor ţine în spinare un pensionar. Realitatea este un pic alta. Se ştie că un muncitor are o anumită productivitate, aduce anumite venituri societăţii. Societatea mai are şi alte surse de venituri, nu neapărat cele din salariile celor ce muncesc. Dacă respectivii analişti nu ar fi atât de tâmpiţi, ar face analize complete şi n-ar mai spune prostiile legate de egalitatea numărului de muncitori cu numărul pensionarilor, ca marea catastrofă a naţiunii şi drum spre colapsul sistemului de asigurări sociale. Se ştie că fondurile de la asigurările sociale sunt supuse multiplicării, dacă există o strategie şi nişte guvernanţi cu creierul la ei. Nu mă apuc eu să fac apologia muncii şi nici să-i vait pe cei ce se consideră că mă duc ei pe mine în spinare. Nu fac şpagat dar ştiu să mă bucur că merg la sala de sport, fac mişcare şi înot în bazin zilnic, spre marea mea bucurie. Punct.


Înapoi