|
Despre învăţători nu am cum să vorbesc decât din auzite, deoarece eu în primele clase nu a avut învăţători, ci nişte forme de viaţă, care nu au reprezentat pentru mine nici cât o ceapă degerată, prin carenţele lor grave de caracter, prin răutate şi prin faptul că nu am învăţat nimic de la ei, deci nu le datorez nimic.
Copiii mei au avut învăţători. Prietenii mei au copii care au învăţători. Această categorie este extrem de variată. Sunt învăţători buni, care îi educă pe copii, dar sunt şi învăţători mizerabili care strivesc sufleţelele copiilor prin modul lor brutal şi răutăcios de a fi.
Învăţătorul trebuie să fie:
- bun,
- blând,
- respectuos,
- drept,
- deştept,
- echilibrat,
- orator,
- exemplu,
- talentat,
- răbdător,
- educat,
- pozitiv,
- riguros,
- gingaş,
- drăguţ,
- nepărtinitor,
- dedicat,
- elegant,
- îngrijit,
- spontan.
El trebuie să ştie să vorbească copilului, să-l apropie pe copil în aşa fel încât acesta să aibă încredere în învăţător. El trebuie să vorbească cu calm, folosind cuvinte frumoase şi inspire acea atmosferă de lucru, creatoare, reuşind să pună în evidenţă aptitudinile copilului. Un învăţător care vorbeşte urât, care este violent, care este plictisit, nu va reuşi să-i atragă pe copiii cu acre lucrează. El nu are voie să vină la clasă să improvizeze sau să facă clasificări în funcţie de cum contribuie părinţii la atingerea unor obiective ale sale, care nu au nimic comun cu şcoala. Am prieteni care sunt mulţumiţi de învăţătorii copiilor lor, copii care-şi iubesc învăţătorii. Am prieteni ai căror copii îşi detestă învăţătorii exact aşa cum am făcut şi eu pentru că:
- dau note pe ochi frumoşi,
- nu ştiu să vorbească,
- sunt violenţi,
- dau verdicte nereale,
- au carenţe în a explica,
- evaluează prost,
- nu sunt interesaţi de ceea ce fac la clasă,
- au clasa scăpată de sub control,
- nu sunt un exemplu prin ce spun şi ce fac,
- nu au pregătire de dascăl,
- aşteaptă doar să treacă timpul.
Acum nu există criterii de diferenţiere a învăţătorilor, ceea ce este un lucru rău, căci chiar în cadrul şcolii elementele de management sunt orientate spre un egalitarism de-a dreptul vulgar. Doar la înscrierea în clasa a întâia, din gură-n gură se aude care este învăţătorul cel mai bun din şcoală şi la el este mare înghesuială la înscrierea copiilor. Micuţilor nu prea li se dă credit şi ameninţările pe care învăţătorii le fac, determină ca gunoaie şe să fie ţinute sub preş pe perioade lungi, până când mai apar filmuleţe pe telefon cu grozăviile făcute de cei care n-au nici o legătură cu educaţia. De aceea sunt şcoli bune şi şcoli proaste. La şcolile bune managementul imprimă comportamentul şi selecţia pentru ca învăţătorii buni să reziste. Cei care sunt slabi îşi iau bagajele şi pleacă.
|