Mie nu mi-au plăcut niciodată inşii care se comportau ca şi când au venit cu domeniul în care lucrau de acasă. O mare mizerie. M-am confuntat cu situaţii de-a dreptul bizare, căci multe dintre refuzurile pe care le-am primit s-au datorat celor care spuneau clar că cutare chestie este a lor şi nimeni nu are drept să se apropie de acea chestie, că ei nu le dau voie. O mizerie.
Tot aşa mi se pare şi faptul că unii îşi arogă dreptul ancestral ca domeniu ciberneticii economice să le aparţină de facto. Deci în mintea lor, nimeni nu ar mai avea dreptul:
- să pronunţe sintagma cibernetică economică,
- să scrie o carte de cibernetică economică,
- să facă o facultate de cibernetică economică,
- să viseze a cibernetică economică.
Unii şi-au exprimat mirarea că la Universitatea Bucureşti este o specializare de Cibernetică Economică, ştiut fiind faptul că în universităţile din ţară există tot felul de facultăţi, dintre care peste tot există şi Facultatea de Administraţie şi Afaceri cu mai multe specializări, unde există şi cibernetica economică. Nu mi se pare nimic:
- extraordinar,
- spectaculos,
- ieşit din comun,
ci este normal, căci există loc sub soare pentru toată lumea. Important este ca acolo unde se face specializarea de cibernetică economică să se facă ceea ce trebuie şi la nivelul cel mai ridicat. Pornind de la prestigiul Universităţii Bucureşti, sunt sigur că exigenţa de acolo a adus ştacheta la înălţimea cea mai ridicată. Marii bârfitori de pe Dorobanţi, deja s-au apucat să dea nume de profesori fie care au lucrat în Facultatea de Cibernetică economică din ASE şi sunt în pensie dar nemulţumiţi, fie că lucrează acum şi au oarece frustrări, s-au dus să ţină cursuri acolo lângă kilometrul zero.
Este de-a dreptul grotesc să se pună bariere unor oameni liberi. Eu ştiu ce înseamnă umilinţa de a nu avea cum să mergi să predai în alte locuri în numele unei aşa-zise concurenţe neloiale, chiar şi atunci când acolo unde eram solicitat aş fi prezentat lucruri care nu le prezentam acolo unde lucram cu norma de bază. Era un fel de iobăgie, adică o legare absurdă de glie, ca în Evul Mediu.
Ceea ce unii ar numi trădare, este de fapt o gândire a unora care ar face mult mai bine să scrie acel tratat de cibernetică economică, lucrare care se lasă aşteptată cam de multă vreme. De fapt, noi avem şi proverbul cu vulpea care nu ajunge la struguri şi zice că sunt acri. Numai nişte tipi performanţi ar fi invitaţi să ţină cursuri şi seminarii în citadela păstorită de-a lungul vremurilor de MAIORESCU, PANGRATTI, IORGA, PANAITESCU, HULUBEI, DANIELOPOLU, STOILOW, ROSETTI, MURGULESCU, IORDAN, MIHOC, ceea ce trebuie să fie o mândrie pentru ei dar şi pentru instituţiile unde ei ar avea norma de bază.
După mine, totul este doar o furtună într-un pahar cu apă, căci lista progesorilor care sunt cu norma de bază în FAA de la UB include nume de rezonanţă, care asigură derularea activităţilor acolo şi cibernetica economică e pe mâini bune şi viaţa o dovedeşte din plin.