Când vorbesc despre o practică, vorbesc despre lipsa de asumare, lipsa de curaj şi lucrul subteran, moşmondit şi încâlcit practicat de cei din cibernetică.
Voi aminti aici doar câteva momente:
- dispariţia unor discipline de programe aplicative s-a făcut pe muteşte şi când am fost acuzat eu că aş fi autorul tărăşeniei, împreună cu persoana care mă acuza am pornit pe fir şi am aflat că totul a pornit din cibernetică, pentru a face loc unei discipline de la ei, deşi noi cei de la informatică aveam soluţie locală să nu se producă necazul,
- la trecerea de la cinci ani la patru ani, l-am abordat pe ministrul educaţiei şi acesta mi-a zis că iniţiativa a plecat din ASE, iar el nu avea cum să nu-i mulţumească pe cei care-i cereau ceva, aşa cum a făcut de fiecare dată, căci în geanta lui se aflau şi unii care doreau să rămână la cinci sau şase ani şi el le-a aprobat,
- nu-mi amintesc ca prin microeconomie să se înţeleagă altceva decât întreprindere sau ceva pe acelaşi nivel şi nu-mi amintesc să fi văzut contracte de cercetare între Catedra de Cibernetică Economică şi întreprinderi mai mari sau mai mici, ca modelele cibernetice sau ce-or fi ele, să fie verificate cumva, căci teoria este drăgălaşă, dar acompaniată de practică devine de o mie de ori mai puternică.
După ce au fost înghiţiţi de Departamentul de Informatică Economică, cei din cibernetică au continuat aceeaşi modalitate de lucru şi nu am văzut deloc iniţiative de coagulare spre a merge toţi pe o direcţie unică pentru a scrie tratatul de cibernetică economică, spre a se constitui o echipă omogenă care să deruleze un proiect de cercetare majoră, care să-i scoată din anonimatul celor mărunţi şi fără viitor.