Mereu noi ne punem problema nu cine suntem şi ce vrem, ci pe ce loc ne aflăm. Pentru specializarea de cibernetică economică este valabilă problema, ca de altfel pentru orice specializare din învăţământul superior.
Există mai multe abordări. Unii care se îmbată cu apă rece, se văd măreţi, sublimi, indispensabili, necesari şi speciali, doar privindu-se în oglindă, fără să ţină seama de părerile celor din jur. Dacă ei procedează aşa, vor avea surpriza să vadă că doar 5% dintre absolvenţii lor muncesc în domeniul pentru care s-au pregătit.
Am cunoscut pe unii de la cibernetică, destul de plini de ei, care au făcut propuneri de un nerealism fantastic, legate de discipline sau de masterate care s-au dovedit a fi neviabile.
La începuturile Secţiei de Cibernetică Economică, aceasta era pe primul loc în ASE prin:
- noutatea denumirii,
- renumele profesorilor care predau acolo,
- calitatea studenţilor,
- exigenţa admiterii,
- perspectiva de angajare după absolvire.
Cum o minune nu ţine în spaţiul mioritic mai mult de trei zile, în anul 1978 nişte răpitori s-au năpustit asupra Facultăţii de Cibernetică şi au invadat-o cu o caricatură numită planificare, făcând dintr-o bijuterie autentică o tinichea ordinară prin:
- prăbuşirea admiterii,
- reducerea duratei de la 5 la 4 ani,
- descriptivismul vulgar al planificărilor de tot felul,
- scăderea exigenţei generale,
- diluarea pregătirii prin interdisciplinaritate extinsă,
- întreţinerea artificială în viaşă a unei struţo-cămile oribile.
După Revoluţia din Decembrie 1989 s-a căutat reînnodarea unui fir, dar premisele au fost ciudate, căci nici ciorba de burtă nu se reîncălzeşte, din cauză că-şi pierde gustul şi pute.
Probabil nu a existat forţa necesară şi din cauză că încă dominanta statistică era puternică şi nu a reuşit ca specializarea de cibernetică economică să suporte transformările revoluţionare care s-o aducă la stadiul cerut de mileniul al III-lea ce avea să vină.
Aşa se face că după 1990 secţia de cibernetică a picat din topul preferinţelor pe locul al II-lea, iar prin anul 2000 a ajuns chiar pe locul al III-lea pentru o scurtă perioadă, când secţia de statistică a fost garnisită cu foarte multă informatică, pentru o scurtă perioadă de timp.
Acum, specializarea Cibernetica economică este pe poziţia a II-a, după informatica economică şi cred că numai atunci când în COR se va găsi o definire de meserie adecvată care să aibă în titulatură cuvântul cibernetică se va produce o schimbare. Mai trebuie încă o condiţie: acea mseserie să aducă foarte mult mălai în buzunarele celor care o practică, chiar mai mult decât primesc auditorii selecţi.
Nu eu sunt cel care să dea sfaturi, dar în absenţa unei viziuni şi a unor preocupări de natură strategică, în contextul unor abordări mărunte, puţine speranţe să se producă acea revoluţie pe care cibernetica economică o cere cu ardoare, pentru că are un potenţial imens, dar îi lipsesc vizionarii autentici.