Dacă mi-a plăcut ceva, acel ceva au fost argumentele măreţiei proclamate de unii din zona ciberneticii, care fac apologia gândirii lor fără de care:
- universul ar înţepeni,
- planeta Pământ s-ar depopula,
- timpul s-ar dezintegra,
- viitorul s-ar contracta în cel mai vulgar mod,
drept care, se propun masterate, speciale, unicate, nemaipomenite, interesante, atractive, de neocolit, dar care pentru care a exista, musai trebuie să fie finanţate din încasările altor masterate despre care nu se face vorbire, dar pe care tinerii le consideră indispensabile şi aici mă refer la masteratele din zona informaticii precum SIM, SIMPRE şi BDSA.
Ceea ce este trist în toată chestia aceasta se leagă de faptul că unele propuneri susţinute cu înflăcărare de către fondatorii acelor masterate nu s-au susţinut din cauza lipsei de muşterii. Am asistat la discursuri în care se făcea apologia unor teme absolut interesante, dar numai pe hârtie. Eu cred că este important să se facă propuneri dar care să se susţină singure, ca nici acum şi nici în viitor cei din zona informaticii să se considere cotropiţi aşa cum eu m-am considerat, datorită unor chestii forţate care mi s-au băgat pe gât, doar de dragul celor ce doreau să-mi arate cât de puternici sunt, doar prin faptul că răcneau mai tare în Piaţa Romană.
Cine vrea să arate cât de puternic este, să vină cu ideea, să o pună pe tarabă şi să vadă dacă piaţa cere ceea ce ei propun spre vânzare ca planuri educaţionale, căci aceasta este economia de piaţă, nu statul cu mâna întinsă la mila publică.
Ar fi interesant să se ia planurile de învăţământ din ultimii 25 de ani să se vadă câte masterate au propus cei din cibernetică şi câte din ele au supravieţuit mai mult de 5 ani, în timp ce masteratele din zona informaticii dăinuie şi sunt pe picioarele lor, fără a cere bani prin redistribuire.