Cibernetica economică este un domeniu pentru:
- cercetare ştiinţifică,
- învăţământul superior,
- practica economică,
- dezvoltare socială,
- planificare macroeconomică,
- microeconomie dinamică,
- optimizare realistă,
- conducere performantă.
Pe vremea când Manea MĂNESCU era un om puternic şi reuşise să impună utilizarea tehnicilor şi metodelor moderne de cercetare în economie, au apărut contracte de cercetare în care laboratorul din Centrul de calcul al ASE care păstorea cibernetica economica era profund implicat în soluţionarea de probleme folosind modelarea cibernetică.
Cu cibernetica economică se ocupau atât cei din Centrul de calcul al ASE cât şi cei din sub-colectivul de cibernetică economică din Catedra de Cibernetică Economică din facultate. Eu am sesizat o luptă surdă între cele două părţi, din care ieşeau victorioşi cei din Centrul de calcul al ASE pentru că Manea MĂNESCU îi considera:
- cercetători,
- valoroşi,
- experimentaţi,
- aleşii,
deşi cei din sub-colectiv aveau doctorate şi mulţi chiar două facultăţi tari.
Domeniul ciberneticii economice este un domeniu de sine-stătător şi asta o ştie toată lumea, numai că acest domeniu nu se dezvoltă de la sine, ci se dezvoltă prin oamenii săi care musai trebuie să facă:
- multă cercetare ştiinţifică în echipe complexe,
- aplicarea rezultatelor valoroase şi originale în practică,
- activităţi în care să implice atât profesori, cât mai ales absolvenţi şi studenţi,
- o intensă comunicare cu ceilalţi ciberneticieni din ţară şi nu numai,
- paşii importanţi pentru a dezvolta o adevărată şcoală de gândire.
Până la Revoluţie, cei din Centrul de calcul al ASE împreună cu cei din sub-colectiv care se ocupau strict de cibernetica economică nu erau mai mulţi de 50, iar după Revoluţie numărul lor nu a depăşit niciodată 75, în condiţiile în care de Centrul de calcul al ASE s-a ales praful.
Cei sub 75 de cetăţeni, cu interese centrifuge, deşi foarte performanţi dacă erau luaţi individual, nu au format niciodată:
- echipe stabile de cercetare ştiinţifică,
- un grup de lucru unitar pentru o lucrare fundamentală,
- vectori de dezvoltare a ciberneticii economice prin acţiuni de anvergură,
- o structură care să coaguleze energiile pozitive generatoare de progres real.
Eu i-am văzut foarte preocupaţi:
- să ţină cursuri şi seminarii,
- să obţină funcţii de conducere,
- să scrie cărţi în echipe mici,
- să comunice în grupuleţe,
- să aibă acţiuni individuale,
- să nu se prezinte ca o forţă unitară.
Lipsa unei strategii îndrăzneţe a determinat ca traiectoria domeniului ciberneticii economice să fie una de tip declarativ, fără a avea suportul faptic. Era cândva un banc despre un premier care zicea că dacă vine un sindicat la el nu stă de vorbă, dar dacă vine o confederaţie, cu totul altfel se pune problema.
Eu nu i-am perceput pe cei din Catedra de Cibernetică Economică o echipă invincibilă, ci am văzut personalităţi de excepţie acolo, personalităţi care lucrează fiecare pe cont propriu şi fiecare ascultă de el însuşii, fără a exista un lider de ale căror comenzi aceştia să asculte şi pe care să-l urmeze trup şi suflet. Ar fi fost normal ca din catedra de Cibernetică Economică:
- să pornească mai proiecte de cercetare,
- să iasă soluţii din contracte de cercetare finanţată,
- să se desprindă personalităţi cu funcţii publice,
- să se nască metode despre care să se vorbească peste tot,
- să vină soluţii spre economie care să aducă bunăstarea.
Nu prea s-au întâmplat dintre acestea vreunele, drept care domeniul ciberneticii economice a stagnat, fără a înregistra salturi spectaculoase, mai ales acum când nu se mai invocă limitări legate de bibliografie şi de comunicare, căci Internetul rezolvă totul, iar în jurul marilor idei se strâng echipe virtuale de pretutindeni. Nu-mi amintesc să fi văzut grupuri de lucruri dâmboviţene în ale ciberneticii economice aici pe Internet. Mulţi dintre cei din cibernetică nu au nici conturi pe Facebook, deci chestia cu mediul online să mai aştepte până la Paştele cailor.