Din Catedra de Cibernetică Economică au ajuns să conducă facultatea de Cibernetică Economică profesorii Eugen ŢIGĂNESCU şi Dumitru MARIN.
Profesorul Eugen ŢIGĂNESCU a fost în 1978 în comisia de susţinere a tezei mele de doctorat, lucru pe care l-am apreciat foarte mult, ştiută fiind relaţia mea tensionată cu şeful de catedră de atunci. De pe poziţia de decan, cei doi profesori au navigat aşa cum au ştiut ei s-o facă, menţinând corabia numită Facultatea de Cibernetică Economică pe o direcţie pe acre mulţi au apreciat-o ca fiind foarte bună.
Profesorul Eugen ŢIGĂNESCU a condus facultatea de Cibernetică până la Revoluţia din Decembrie 1989 şi faptul că studenţii revoluţionari au avut o atitudine corectă faţă de acesta în antiteză cu un prodecan care a trebuit să-şi ia tălpăşiţa şi să reapară reşapat târziu în toamna lui 1990. Profesorul Eugen ŢIGĂNESCU a fost un decan echilibrat, cu un trecut ştiinţific apreciat de colegi şi mai ales de duşmanii mei din zona planificării, ceea ce i-a dat un mare avantaj, stopând tendinţele acestora de cotropire din zona informaticii, căci erau persoane care ar fi scos la mezat discipline de informatică, pentru a se face profesor, deşi la cabinetul doi de la CC al PCR era semnul de interzis la asemenea promovări.
Profesorul Dumitru MARIN a domnit opt ani pe fotoliul de decan şi ştiu că tot ce mi-am dorit am realizat în acel interval, lucru pentru care m-am dus să-i mulţumesc.
Având un trecut glorios, căci:
- provenea de la facultatea de Matematică,
- fusese asistentul de la Cibernetică economică al marelui Edmond NICOLAU,
- avea un doctorat în cibernetică şi statistică,
- parcursese toate treptele didactice aşa cum făcuse tot poporul,
- înfruntase uragane iscate de cei din Centrul de Calcul al ASE din zona ciberneticii,
- scrisese multe materiale didactice apreciate de studenţi,
- era foarte apropiat de informatică pentru că o folosea în cercetările sale,
profesorul Dumitru MARIN a reuşit să coaguleze o echipă bună, fără a-i mulţămi pe toţi, drept care cei nemulţumiţi au reuşit performanţa de a-l face pe acesta să nu-şi mai dorească să revină niciodată în locurile pe care le-a iubit din punct de vedere profesional.
Eu provenind din zona informaticii şi având preocupări cu totul deosebite de cei din cibernetică, am căutat să am o independenţă suficient de mare încât să fiu şi să rămân un om liber. Intersecţiile mele cu cei doi decani au fost aşa cum era de aşteptat la acel nivel încât să nu merg să solicit lucruri care să pună în evidenţă puterea lor sau disponibilitatea lor de a-mi arăta mărinimia lor.
Eu i-am apreciat sincer atât pe profesorul Eugen ŢIGĂNESCU, cât şi pe profesorul Dumitru MARIN şi am regretat că facultatea a făcut foarte puţin pentru ei, deşi ei au făcut totul pentru ea.