Cercetarea fundamentală este cea mai înaltă formă de cercetare. Nu oricine îşi permite să facă cercetare ştiinţifică fundamentală.
Rezultatul unei cercetări ştiinţifice fundamentale este:
- o teorie,
- un principiu,
- o tehnologie revoluţionară,
- un echipament revoluţionar,
- o metodă care revoluţionează un domeniu,
- un material cu proprietăţi excepţionale,
- un produs finit cu performanţe excepţionale.
Pentru derularea proceselor de cercetare fundamentală sunt necesare fonduri uriaşe, fără a exista certitudinea că rezultatele vor fi pe măsură.
Oamenilor le convină să facă cercetare fundamentală pentru că:
- este muncă nenormată,
- rezultatele sunt imprevizibile,
- reprezintă 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie,
- este apanajul oamenilor foarte dotaţi intelectual,
- se bazează pe multă libertate în structura programului de lucru,
- este 100% muncă de creaţie originală,
- se face la standarde extraordinar de ridicate,
- nu are nici o legătură cu mediocritatea şi cu birocraţia.
Am văzut multă lume care emitea pretenţii că desfăşoară muncă de cercetare fundamentală, dar aşa cum stăteau lucrurile, respectivele persoane cam pierdeau timpul în Piaţa Amzei la cumpărături, fără ca rezultate spectaculoase să apară pe un interval de 3-5 ani, ceea ce m-a făcut să cred că nu tot ce zboară se şi mănâncă.
Eu cred că în zona cercetării fundamentale trebuie lucrat pe sistemul burselor.
Se face o competiţie.
Se vine cu proiecte.
O comisie selectează pe concurenţii care au şanse reale de a face ceea ce şi-au propus.
Se acordă burse substanţiale care acoperă toate costurile.
Se derulează proiectele.
La final se face audit.
Se conchide asupra eficienţei finanţării, prin evaluarea proiectelor de succes.
Nu cred că este civilizat ca cercetarea fundamentală să se desfăşoare în institute de cercetări orientate 100% pe acest tip de cercetare.
Cercetarea de dezvoltare are rolul de a prelua rezultate ale cercetărilor fundamentale şi de a le duce spre producţie, venind cu elemente mult mai concrete.
Cercetarea de producţie preia rezultate ale cercetării de dezvoltare şi le concretizează în: < br>
- reţete de fabricaţie,
- linii tehnologice,
- echipamente,
- metode de lucru,
- proceduri,
- fluxuri de producţie,
- reguli de execuţie,
- aparate de măsură.
Trebuie să existe proporţii între cele trei tipuri de cercetare, ultimului trebuind să-i fie acordată o atenţie cu totul specială pentru a se reuşi efectuarea de progrese tehnologice notabile, care să ducă la creşterea calităţii produselor şi serviciilor, simultan cu reducerea de costuri. Dacă se obţine creşterea randamentelor şi a productivităţii fără a afecta în sens negativ, desigur, calitatea, este un lucru excelent, înseamnă că cercetarea de producţie şi-a atins obiectivul.
Pentru tot ceea ce se obţine trebuie dovedit fără putinţă de tăgadă că este ceva superior comparativ cu ceea ce există, în raport cu nun criteriu de performanţă unanim acceptat.
|
