Aşa cum se văd lucrurile aici pe Dâmboviţa, nici nu are avea sens să discutăm despre soluţii originale, cu atâţia plagiatori câţi sunt pe metrul pătrat la doctorii în ştiinţe, cu atâtea cazuri devenite celebre.
Machedonii au un proverb: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numeşte. Aşa că să nu-mi vină mie să-mi spună că 4% plagiat într-o lucrare mai face ca respectiva lucrare să fie originală. Numai pe Dâmboviţa se acceptă aşa ceva, deşi proverbul machedonesc se aplică al dracului de tare şi în cazul soluţiilor originale, oricare ar fi acestea.
Este adevărat că nimeni nu are cum să pretindă ca în orice teză de doctorat musai să se găsească ceva revoluţionar cum a fost teoria relativităţii. Nimeni nu vrea să se nască în fiecare clipă o geometrie gen geometria neeuclidiană sau să fie dezvoltată o teorie de anvergura seriilor FOURIER, cum nimeni nu va avea pretenţia ca în fiecare zi să se publice câte un poem de valoarea Luceafărului.
Prin soluţie originală se va înţelege acea soluţie care nu se mai regăseşte niciunde dată de cineva şi care rezolvă o problemă dată, mai bine decât oricare altă soluţie elaborată anterior.
Să zicem că ne aflăm în domeniul medicinii.
Să zicem că vorbim de o maladie X.
Să zicem că există un medicament Y care tratează maladia în2* Z luni cu 3 injecţii pe zi.
O soluţie originală W, va fi acceptată dacă:
- se referă la aceeaşi maladie X,
- durata tratamentului se înjumătăţeşte devenind Z,
- tratamentul constă într-o singură injecţie pe zi.
Punând în oglindă cele două medicamente Y şi W, rezultă că noul medicament W obţinut din alte materii prime, folosind un nou procedeu, este mai eficient , deci este o soluţie originală, iar procesul de cercetare ştiinţifică se justifică pentru că este superioară soluţiei anterioare folosite în soluţionarea problemei.
Dacă sunt două soluţii, una veche şi una nouă, soluţia nouă va fi considerată originală dacă:
- are unele elemente de intrare care diferă de soluţia veche,
- activităţile de obţinere ale soluţiei noi diferă substanţial de cele ale soluţiei vechi,
- rezultatul soluţiei noi este total diferit de rezultatul vechii soluţii,
- noua soluţie generează o serie de avantaje care o impun în practică.
Cercetarea ştiinţifică are la bază soluţiile originale, care nu sunt imposibil de realizat, dar care presupun efort creator, multă muncă şi onestitate.
Unii nici nu ştiu ce înseamnă activitate de cercetare şi ei cred că dacă dascălii lor le-au acceptat:
- referate care erau transcrieri din alte lucrări,
- mimarea unor experimente,
- preluarea unor idei neverificate din mediul online,
- preluarea 100% de lucruri identice doar prin traducere,
- rezultate trucate doar ca să se arate că practica justifică ipotezele avansate,
- auto-evaluări nerealiste atribuite unor personalităţi care să dea credibilitate,
chiar desfăşoară muncă de cercetare ştiinţifică, lucru total fals, căci munca de cercetare ştiinţifică necesită timp pentru acumularea de cunoştinţe, pentru sedimentarea de cunoştinţe şi timp pentru a căuta soluţii îndrăzneţe la probleme noi.
Cercetarea ştiinţifică nu este:
- nici activitate de elaborare de sinteze,
- nici muncă de a face colaje din materiale disparate,
- nici dezvoltarea de poveşti în viteza acceleratului de Găieşti.
Soluţiile originale presupun:
- stăruinţă,
- năduşeală,
- încercări,
- analize,
- îndoieli,
- rafinări,
- verificări,
- sedimentări.
Munca de cercetare este grea şi soluţiile originale vin numai şi numai în cazul celor care abordează cu seriozitate un domeniu şi năvălesc pur şi simplu, fără a se lăsa aşteptate numai atunci când cercetătorul a ajuns la un nivel de cunoaştere foarte ridicat în domeniul în care s-a documentat, a experimentat şi a lucrat deja ani buni, să zicem, cel puţin 5 fără întrerupere, fără să ţină seama că a stat în laborator zi lumină şi nu şi-a făcut concediile câţiva ani la rând.
Soluţiile originale nu sunt scremeri ale unor superficiali care cred că se nasc pocnind din deşte la comandă, aşa cum fac unii şefi când cer secretarelor să le facă şi să le aducă o cafeluţă sau îşi comandă şoferii să-i ducă la curve.
Soluţiile originale nu se obţin de către şefii care sunt între două drumuri sau între două şedinţe sau între două chiolhanuri, căci pentru o soluţie originală trebuie timp de decantare, căci originalitatea nu se face contra cronometru, trecând de la o problemă decizională la alta, aşa ca şi cum cercetarea ştiinţifică este un fel de a se relaxa al şefului, dar ea este în realitate o ardere deosebit de intensă, chestie de care şefii ajunşi cu atât mai sus, nu sunt în stare să facă asemenea arderi niciodată.
Trebuie spus din start că acolo unde beneficiarul ştie ce vrea, în denumirea temei de cercetare apare şi soluţia optimă care trebuie obţinută. Ea vizează:
- o minimizare de durată,
- o maximizare de randament,
- un nou algoritm,
- un nou model,
- un nou dispozitiv,
- un nou procedeu,
- o nouă reţetă de fabricaţie,
- o nouă metodă,
- o demonstraţie de teoremă,
- o teorie,
- un principiu,
- explicarea unui fenomen,
- o nouă definiţie,
- o generalizare,
- o nouă structură de sistem,
- un nou concept,
- o nouă funcţionalitate,
- un nou prototip,
- o îmbunătăţire,
- o optimizare,
- o reducere de consum,
- o creştere a fiabilităţii,
- o creştere a calităţii unui produs,
- o nouă materie primă,
- un nou proces de separare,
- un nou produs,
- un nou proces,
- eliminarea unui defect.
Ceea ce se cere nu este ceva imposibil, dar acest lucru trebuie analizat. Este în tehnică problema inventării unei rachete care merge cu apă, iar mai anii trecuţi am văzut cum unii prin Dobrogea se scremeau ei să arate că au făcut o astfel de descoperire. O televiziune s-a lăsat păcălită. Mi se pare că sunt puşi la bătaie nişte milioane de dolari şi ignoranţii chiar cred că vor face ei din rahat bici şi chiar va plesni.
Sunt în geometrie câteva probleme precum construirea cu rigla şi compasul a unui pătrat cu suprafaţa egală cu a unui cerc, construirea unei sfere cu acelaşi volum cu volumul unui cub şi construirea unui cub cu volumul dublu faţă de un cub deja dat. aceste probleme sunt imposibil de realizat şi mulţi îşi bat capul cu ele, dar abordarea din punctul de vedere al unei activităţi de cercetare mi se pare neserioasă, căci de fapt cercetarea ştiinţifică are în faţa ei probleme concrete, din viaţa noastră de zi cu şi pe care trebuie să le rezolve. Tomograful computerizat este rezultatul cercetării ştiinţifice, chimioterapia este şi ea rezultatul tot al cercetării ştiinţifice. Multe dintre descoperirile nanotehnologiei sunt rezultate ale cercetării ştiinţifice, căci una este să identificăm cum se transportă printr-o conductă apă pe Lună, care este o glumă sinistră şi alta este să identificăm un dispozitiv simplu de desfăcut cutiile de conservă, căci cele existente în târg sunt complicate, ineficiente şi mai ales nefiabile.
|
