Particularităţi ale cercetăr ştiinţifice



Munca de cercetare ştiinţifică are o serie de particularităţi, dintre care enumer:
- este preponderent creatoare,
- are ca rezultate soluţii originale,
- urmăreşte tot timpul noutatea,
- se bazează pe o documentare foarte solidă,
- presupune continuitate şi aprofundare într-un domeniu,
- se desfăşoară în echipe complexe,
- foloseşte interdisciplinaritatea,
- îmbină planificarea nu elementele aleatoare,
- implică participarea unor oameni talentaţi, dedicaţi, ambiţioşi şi perseverenţi,
- existenţa unor cicluri ce se parcurg fără ardere de etape,
- implică acumulări cantitative care duc uneori la salturi calitative,
- autoevaluarea rezultatelor intermediare este esenţială.
Pe vremea lui I.V. STALIN, la Bucureşti s-a înfiinţat o şcoală de literatură unde marii scriitori veneau să-i înveţe pe tinerii care proveneau din rândurile clasei muncitoare, cum se scriu poezii, cum se scriu nuvele, deci cum se face artă, de parcă talentul era ceva care se construia la comandă.
Fiind vorba de o activitate în care rolul creativităţii este esenţial, factorul instruire trebuie să se refere numai şi numai spre zona de aprofundare a domeniului unde se derulează cercetarea ştiinţifică şi în zona instrumentelor care sunt utilizate de către cercetător pentru a-şi duce munca la bun sfârşit.