Mi s-a întâmplat să colaborez cândva cu un tip despre care aveam o părere bună, dar care s-a dovedit a fi o mare dezamăgire.
El asista foarte atent la tot ceea ce discutam. Tăcea. Din când în când spunea:
- Nu este bine.
Nu aducea nici un argument. Nu spunea ce nu este bine. Spunea simplu, că aşa vede el lucrurile, că este părerea lui. Cerea să se consemneze, că el ne-a atras atenţia.
Azi aşa, mâine aşa, chiar m-a deranjat. La un moment dat, am spus că el dacă are puncte de vedere deosebite, este bine să lucreze în paralel şi în final, soluţia care va fi cea mai bună, va fi implementată, cei care pierd nu vor încasa bani, pentru că au muncit degeaba. Omul a fost de acord. Când a sosit timpul să punem pe tavă fiecare soluţia lui, omul nu a avut ce arăta.
Atunci i-am cerut să recunoască faptul că nu este în stare de a oferi ceva şi nici nu are dreptul să critice ceea ce fac alţii.
Când au apărut proiecte, l-am evitat şi se văieta peste tot că deşi are idei valoroase, nu este folosit. Cei care mă atenţionau, primeau invariabil de la mine următorul răspuns:
- Aveţi şi voi proiecte. Luaţi-l în echipa voastră, să vă miluiască şi pe voi cu ideile lui geniale.
Oamenii au muşcat şi după aceea au recunoscut că includerea acelui negativist în echipă nu a avut decât rol distructiv, fără să sporească eficienţa muncii echipei.
Ori de câte ori am avut posibilitatea să construiesc o echipă într-un proiect de cercetare, am impus următorul mod de lucru:
- dacă cineva are ceva de spus, să spună când este timpul, fără a vorbi pe la colţuri,
- dacă cineva spune despre o soluţie că nu este bună, imediat să vină cu o altă soluţie şi să demonstreze că este mai bună decât soluţia criticată, altfel să tacă pur şi simplu, că nu mă interesează că el spune că ceva nu e bine, dacă nu are şi remediu,
- accept numai colaboratori care-şi asumă responsabilitatea de a face ceva concret, fără să mă bârâie pe mine la cap secundă de secundă, cerându-mi acceptul că este bine ce au făcut, pentru a merge mai departe,
- cine are ceva de spus să spună atunci când este de spus, iar bârfele pe la colţuri cum că unul are o altă soluţie, dacă nu a discutat-o atunci când era cazul, ca la căsătoriile catolice, să tacă pentru totdeauna.
Sunt buni şi cercetătorii negativişti-constructori, care ascultă toate detaliile despre soluţia propusă, dar vin şi ei cu o altă soluţie, arătând prin comparaţie care sunt avantajele folosirii acelei soluţii. Este important ca această discuţie să se producă la etapa de definire a variantelor de soluţii, după care se trece la selectarea soluţiei considerată a fi cea mai convenabilă.
Nu trebuie prelungită această etapă la nesfârşit, să ne trezim că unul din echipă, pe la jumătatea ciclului de cercetare, când deja se lucrează concret la implementarea soluţiei aleasă, vine şi ne spune că mai bine ar fi dacă s-ar face cutare şi cutare chestie, dintr-o nouă soluţie, pe care el o propune. Dacă se dă curs unei astfel de abordări, ne vom găsi în situaţia că:
- a trecut jumătate din durata ciclului de cercetare,
- se reia de la zero ciclul de cercetare cu noua soluţie,
- nu este eliminat riscul ca tot el să vină în ultimul sfert al ciclului că vrea să implementeze altceva.
Am văzut o astfel de abordare şi cel care coordona cercetarea a acceptat aceste variaţiuni pe temă de soluţie, iar la epuizarea intervalului acordat proiectului de cercetare, acesta era tot într-o stare incipientă.
Este foarte important să identificăm pe acei cercetători care nu au în spate proiecte de succes sau nu sunt acceptaţi în echipe datorită unor grave carenţe de comportament, care prin negarea oricăror soluţii fac să se bată pasul pe loc, ei făcând doar pe interesanţii că au tras semnale de alarmă că aşa şi pe dincolo. Pe mine mă interesează cercetătorii ştiinţifici care pun umărul, care construiesc şi care în nici un caz nu sunt cârcotaşi, care bat pasul pe loc negând totul, fără a veni cu nimic constructiv. Ei trebuie izolaţi şi evitaţi pentru a face ca echipa fără ei să aibă realizări concrete cu cercetători care-şi asumă sarcini concrete şi care muncesc conştiincios, corect şi au idei originale, constructive, iar argumentele lor sunt rezonabile şi de acceptat fără rezerve, căci ei sunt oameni de încredere.
|
