Mimarea cercetării ştiinţifice



Am văzut că multă lume vorbeşte despre cercetarea ştiinţifică, fără a şti cu ce se mănâncă aceasta.
Cercetarea ştiinţifică nu se face între două chiolhanuri.
Cercetarea ştiinţifică nu se face între două beţii.
Cercetarea ştiinţifică nu se face pe fugă.
Cercetarea ştiinţifică nu se face la comandă.
Cercetarea ştiinţifică nu se face într-o pauză dintre două teleconferinţe.
Cercetarea ştiinţifică nu se face în autobuz.
Cercetarea ştiinţifică nu se face stând la stop în autoturism.
Cercetarea ştiinţifică nu se face ca o anexă la programul de 8-10 ore de director sau manager.
Cercetarea ştiinţifică nu se face printre picături, când apare o fereastră liberă.
Cercetarea ştiinţifică nu se face între două bancuri spumoase.
Cercetarea ştiinţifică nu se face la televiziune.
Cercetarea ştiinţifică nu se face în pauza dintre două ţigări.
Cine vrea să facă cercetare ştiinţifică trebuie să înţeleagă că aceasta presupune:
- timp,
- dedicare,
- determinare,
- slujire,
- ambiţie,
- muncă,
- atenţie,
- continuitate,
- consum nervos,
- concentrare,
- ambiţie,
- putere de muncă,
- rezistenţă,
- tenacitate.
Cercetătorul se dedică problemei de care se ocupă şi nu-şi împrăştie resursele în varii direcţii, căci dacă face aşa ceva, rezultatele vor întârzia să apară sau nu apar deloc, deşi el îşi doreşte cu ardoare să fie altfel. Am văzut persoane care habar nu aveau ceea ce înseamnă a face cercetare ştiinţifică şi credeau că dacă:
- citesc un articol,
- transcriu o formulă,
- refac nişte calcule,
- efectuează unele măsurători,
- schimbă o virgulă,
chiar derulează muncă de cercetare, fără a veni cu ceva nou, ceva care să le aparţină şi care prin comparaţie cu ceea ce există deja să se dovedească a fi valoros. Acele persoane mimau munca de cercetare.
Eu ştiu că dacă un atlet sare la înălţime 195cm de 1.000 de ori, cu siguranţă va sări fără dificultate 194 cm, dar am mari îndoieli că punând ştacheta la 240 cm chiar va reuşi să treacă peste ea. Era cândva un atlet de prin Cluj care se lăuda că va veni cu o medalie de la Beijing şi spunea el ce greutăţi ridică. Am făcut eu un inventar şi eu, care sunt un ageamiu în ale halterelor, ridicam de patru ori mai mult la sală decât el, chiar dacă eu lucram cu greutăţi mult mai mici. Atunci am zis că respectivul nu are nici o şansă la o medalie. Citind presa vremii, am văzut scris cum a căzut în fund, doborât de o halteră. Tot aşa este şi în cercetare. Sunt unii care se dau zmei în munca de cercetare şi nu asigură:
- timpul necesar,
- continuitatea lucrului,
- profunzimea abordării,
- seriozitatea acţiunilor,
- obiectivitatea în analiză,
- fluxurile logice ale procesului,
ceea ce duce automat ca tot ceea ce întreprind să nu aibă nici o legătură cu cercetarea ştiinţifică, activitate care presupune un stil de muncă cu totul diferit de ceea ce fac toţi cei ce practică alte meserii, căci cercetarea ştiinţifică presupune o îmbinare între munca de tip creativ, cu munca bazată pe tehnici şi metode care potenţează creaţia.
Mimarea muncii de cercetare ştiinţifică este deja o maladie în ţara noastră căci cei care sunt cercetători ştiinţifici dedicaţi sunt într-un număr foarte restrâns, iar cei acre lucrează la contracte de cercetare ştiinţifică o fac printre picături, chiar dacă sunt oameni de talent şi cu potenţial deosebit.