Acum nu mai este nici o sfârâială pentru nimeni să mai creeze un domeniu, o ştiinţă sau mă rog, ceva asemenea. Spun toate acestea că sunt foarte mulţi oameni închipuiţi care cred că au şi făcut descoperirile epocale, pe care omenirea le aşteaptă cu sufletul la gură. Eu nu prea am încredere în aceste abordări, din moment ce fondatorul unei ştiinţe, este un anonim care nu are în spate:
- activitate de cercetare,
- diplome academice,
- rezultate concrete într-un domeniu,
- notorietate suficient de mare,
- o experienţă bogată,
- proiecte de succes.
Mi se pare chiar neserioasă abordarea conform căreia un anonim vine şi spune că el este descoperitorul unei ştiinţe, fără să se afle într-un laborator excelent echipat, fără să aibă un birou cu tomuri imense şi în spate o tablă pe care să se afle nişte formule interminabile.
Este adevărat că un savant trebuie să fie modest, dar nu înseamnă că savantul acela s-a născut din spuma mării, iar locul său de muncă este ceva indefinit.
De multe ori am văzut că unii scriu lucrări pe care le intitulează tratat de ceva. Am cunoscut un bun amic care la apusul carierei a reunit un colectiv şi a scris un tratat în trei volume. Dar avea în spate o strălucită carieră şi mai avea şi nişte colaboratori DOXA.
Mi se pare că unii nici simţul ridicolului nu-l mai au din moment ce emit pretenţii că sunt fondatorii unor ştiinţe abracadabrante, care cel mult sub-sub-sub-domenii ar fi cu indulgenţă.
Este adevărat că la noi au fost oameni de geniu care au fondat ştiinţe şi lumea le recunoaşte meritele. Numai că aceştia sunt numărabili pe degetele de la o mână, iar intervalul la acre ne referim se întinde pe 100 de ani. Aşa că puzderia de ştiinţe pe acre unii le clocesc cu asiduitate, sunt de fapt nişte caricaturi şi nimic mai mult, căci geniul nu s-a pogorât aşa peste noapte pe Dâmboviţa, aşa cum unii se cred înzestraţi cu puteri supranaturale, dar de fapt sunt doar bieţi şarlatani.
|
