Se întâmplă destul de rar ca un cercetător să răsară dintr-o mulţime cu o idee sclipitoare, să vină cu o noutate deosebită pe care s-o impună şi să polarizeze în jurul său mai mulţi cercetători.
Ca să se întâmple aşa ceva, trebuie ca persoana care s-a remarcat:
- să fie cu cel puţin 5 paşi înaintea celorlalţi,
- să aibă publicate articole pe domeniul său de interes,
- să fie recunoscut în lumea specialiştilor ca notorietate prin ceea ce a prezentat în conferinţe,
- să fie recunoscut că el este cel mai documentat pe problema respectivă,
- să dispună de materiale bibliografice noi pe care le pune la dispoziţia celor din jur,
- să participe la întâlniri cu colegii din care să rezulte că el are o recunoaştere oficială,
- să fi participat în echipe din alte locuri la proiecte de succes,
- să fie acceptată de cei din jur ca persoana aptă să coordoneze şi să răspundă de un proiect.
Creatorul de şcoală trebuie să aibă în jurul său tineri de care se ocupă şi pe un interval de timp rezonabil reuşeşte să-i facă să îmbrăţişeze preocupările sale, desfăşurând sun îndrumarea sa activităţi de cercetare pe diferite probleme care vin să potenţeze preocupările sale iniţiale. Colaboratorii săi trebuie să simtă faptul că sunt coordonaţi:
- cu tact,
- cu competenţă,
- cu exigenţă,
- cu obiectivitate,
- necondiţionat,
- corectându-li-se traiectorii contraproductive,
- oferindu-li-se sprijin la momentul potrivit,
- spre o finalitate de succes într-un termen rezonabil.
Numai într-un climat de muncă de foarte bună calitate, unde elementele valorice sunt evidenţiate clar, se produce formarea unui curent, iar cel care a inaugurat domeniul de cercetare şi se menţine în fruntea plutonului de cercetători, va juca rol de creator de şcoală.
Se zice că la umbra stejarilor imenşi nu creşte nimic. De aceea, creatorul de şcoală, trebuie să aibă capacitatea de a-i lăsa pe colaboratorii săi să se dezvolte, căci şcoală nu înseamnă unui care vorbeşte şi 100 de tâmpiţi care-l ascultă cu gura căscată. Creatorul de şcoală este cel care vorbeşte, mai dă probleme spre rezolvare, ascultă pe cei care au rezolvat şi le stimulează creativitatea, astfel încât sub aripa sa se dezvoltă mulţi cercetători valoroşi care asemenea păsărilor călătoare, la momentul potrivit îşi vor lua zborul, în ideea de a coordona ei înşişi proiecte de mare complexitate pe problema care a avut cândva un creator de şcoală, despre care toţi foştii săi colaboratori au numai cuvinte de laudă.
|
