Există situaţii în care fiecare dintre noi are imagine clară asupra unui subiect despre care se apucă să citească într-o carte sau într-un articol sau într-un studiu.
Este normal ca anumite teme de cercetare să urmeze un curs natural în care cititorul să găsească:
- definirea problemei,
- stabilirea conţinutului,
- enumerarea soluţiilor,
- analiză comparată,
- evaluarea dezvoltării fenomenului,
- concluzii.
Să zicem că ne apucăm să studiem poezia proletcultistă din literatura română. Vom defini mai întâi ceea ce este aceea poezie proletcultistă şi în ce interval a înflorit o astfel de specie literară.
După aceea vom enumera poeţii care au ilustrat poezia proletcultistă de la noi şi care au fost volumele lor de poezii. Vom evidenţia rolul nefast al proletcultismului în artă în general şi în poezie în special, după care vom arăta când a început să se reia adevărata poezie şi cum poezia proletcultistă a mai avut unele zvâcniri. Vom arăta dacă poeţii proletcultişti au reuşit să se reorienteze sau dacă au dispărut. Vom concluziona că această poezie a existat, a influenţat vieţile tinerilor şi a ajutat comunismul să se instaleze în viaţa economico-socială a ţării noastre. Este bine să arătăm ce trebuie făcut ca astfel de accidente în artă să nu se mai manifeste.
Despre cercetările ştiinţifice previzibile, se discută în general foarte mult, iar a realiza o carte de istorie a informaticii româneşti este tot un proiect de cercetare cu structură previzibilă. Numai că astfel de proiecte de cercetare necesită eforturi substanţiale, colective largi de cercetători şi o finanţare pe măsură, pentru a impune realizarea proiectului într-un interval de timp bine definit, dar mai ales, rezonabil.
|
