Programele de cercetare ştiinţifică finanţate de stat



Au existat întotdeauna structuri ale statului care au avut în titulatură cuvântul cercetare, fie că acest cuvânt se lipea de educaţie, fie că se lipea de inovare, fie că era de sine-stătător. Nu prea am eu clar ce şi cum e cu această chestie din moment ce:
- finanţările au fost minuscule,
- lipseşte o strategie a cercetării,
- nu au apărut mari program de cercetare,
- continuitatea cercetării e sub semnul întrebării.
Normal ar fi ca statul să dispună de fonduri substanţiale pentru a dezvolta programe de cercetare pe domenii prioritare, nu multe astfel de domenii, dar cele câteva, să se vadă concret. Un nivel ridicat de transparenţă n-ar strica, ceea ce a r asigura folosirea eficientă a fondurilor alocate. Transparenţa s-ar asigura prin publicarea:
- competiţiilor,
- rezultatelor,
- derulării,
- eficienţa proiectelor.
Dacă se asigură egalitatea de şanse şi evaluarea transparentă, cu siguranţă, acele sume se vor cheltui pentru a soluţiona probleme de mare interes.
Eu cred că un proiect de cercetare ar fi elaborarea unui manual de Istorie a României cu cel mult 300 de pagini, destinat elevilor de liceu. Este în opinia mea un proiect de cercetare pentru că cercetare este munca pentru:
- studierea de documente,
- ierarhizarea evenimentelor,
- stabilirea proporţiilor,
- încadrarea în dimensiunea de 300 de pagini,
- asigurarea clarităţii conţinutului,
- asigurarea unui înalt nivel ştiinţific,
- realizarea unei viziuni unitare şi realiste, fără mituri,
- crearea unui consens naţional asupra conţinutului propus.
Probabil, trecând de la o etapă la alta, se vor pune în valoare şi alte aspecte, căci la noi sunt extrem de multe minusuri şi găuri negre. Cercetarea ştiinţifică trebuie să facă o recuperare rapidă a acelor elemente fundamentale, astfel încât să existe o definire foarte clară a ceea ce suntem, de unde venim şi mai ales, încotro ne îndreptăm, cu luarea în considerare a tuturor domeniilor ştiinţei şi artei.