Acum este la modă să se vorbească despre cercetarea interdisciplinară. Este o necesitate deoarece:
- problemele sunt complexe,
- sunt necesari cercetători din mai multe specializări,
- echipamentele provin din mai multe domenii,
- toate etapele presupun interacţiuni dintre specialişti aparţinând mai multor domenii,
- problema comunicării se schimbă pe un alt plan,
- fiecare specialist are aportul său hotărâtor în obţinerea soluţiei finale,
- cercetarea interdisciplinară este asemenea muzicii electronice, este şi muzică şi electronică.
Am avut ocazia de a lucra într-o echipă interdisciplinară în care erau:
- economişti,
- chimişti,
- matematicieni,
- ingineri mecanici,
- statisticieni,
- informaticieni.
Trebuie spus că echipa aceea a funcţionat pentru că:
- obiectivul era foarte clar,
- salariile erau bune,
- primele depindeau de calitatea soluţiei,
- oamenii îşi ştiau valoarea,
- membri echipei se respectau,
- comunicarea era aproape prietenească,
- ştiindu-se obiectivul, fiecare îşi făcea meseria cum ştia el mai bine.
Echipa a funcţionat excelent, iar soluţia convenită a fost verificată în practică şi s-a dovedit a fi bună, operaţională. Este foarte important ca în ziua de azi să se procedeze cam tot în acest fel. Ori de câte ori aud pe cineva că a făcut un produs software lucrând ca mohicanul de unul singur, mai ales dacă este vorba de un produs de complexitate cu mult peste medie, chiar dacă informaticianul are clasă, nici nu catadicsesc să trec la o discuţie, căci mi se pare abordarea neserioasă, din moment ce problema trebuie descrisă şi gestionată de un specialist, altul decât informaticianul respectiv.
Cercetarea interdisciplinară are uneori toate şansele din lume de a eşua, dacă specialiştii:
- sunt dominaţi de orgolii,
- au niveluri foarte diferite de valoare,
- au niveluri de interese variate,
- sunt reuniţi forţat în echipă, dar ei se detestă,
- urmăresc obiective total diferite.
Un manager de cercetare bun, are un carneţel în care are puse nume de tot felul de specialişti, cu mici însemnări în dreptul lor şi atunci când este nevoit să se implice într-o cercetare interdisciplinare, având mână liberă în a constitui echipa, va contacta oamenii folosind datele din acel carneţel, obţinând o echipă omogenă valoric şi cu oameni care sunt compatibili. Orice altă abordare conduce la un eşec garantat 100% şi după mine, este bine să nu se bage într-un proiect care nu va fi de succes.
|
