Acum sunt la modă centrele de excelenţă, căci se zice că activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară în centre de excelenţă.
Eu cred că un centru de excelenţă:
- are un domeniu de cercetare,
- dispune de contracte finanţate pentru a desfăşura activitate de cercetare,
- are nişte săli cu birouri,
- dispune de persoane care sunt cercetători ce lucrează la acele birouri,
- nu au nimic formal şi neserios, adică doar pe hârtie,
- înregistrează rezultate reale,
- editează studii, cărţi şi publică articole,
- are o viaţă ştiinţifică intensă şi continuă,
- trimite lucrări şi cercetători la conferinţe,
- face schimburi ştiinţifice complexe,
- obţine profit şi face investiţii pentru propria-i dezvoltare.
Sunt tare curios să văd câte din centrele de excelenţă mioritice au birouri şi acolo lucrează continuu, ritmic, intens şi cu rezultate cercetători ştiinţifici. Dacă însă centrele de excelenţă mimează cercetarea, mimează contractele care sunt sporadice şi beneficiază de fonduri obţinute altfel decât prin soluţiile originale şi eficiente obţinute de cercetătorii lor, mă tem că sunt doar nişte parodii mioritice la ceea ce ar trebui să fie centre de excelenţă reale, nu caricaturale.
Nu am luat în discuţie centrele de excelenţă virtuale, ci doar pe acelea care nu au cuvântul virtual în titulatură, căci centrele de excelenţă virtuale nu au nevoie nici de birouri, nici de clădire, dar au conturi babane în bănci, căci cercetătorii lor lucrează online, furnizează soluţii şi tot online sunt plătiţi cu salarii grase.
|
