Am întâlnit cercetători cu care discuţi, stabileşti şi la momentul cu pricina, vin cu soluţia, o prezintă, arată care sunt avantajele, o preiei şi asta este.
Ceea ce este cel mai nasol se referă la situaţia în care întâlneşti cercetători care:
- primesc problema,
- o discuţi cu ei,
- construiesc mai multe variante de soluţii,
- vin cu toate variantele,
- te lasă pe tine să le evaluezi,
- să alegi una dintre soluţii.
Dacă soluţiile ar fi bune, totul ar fi OK, numai că respectivii, asemenea studentului care a învăţat din 15 cursuri doar trei şi la examen, orice i-ar cădea, el scrie despre ceea ce a citit, aceşti cercetători concep mai multe variante de soluţii, de regulă, una mai proastă decât alta, doar să nu se spună despre ei că nu au făcut nimic şi să vorbească pe la colţuri că:
- au dat mai multe soluţii,
- munca lor nu este apreciată la adevărata ei valoare,
- ei stăpânesc domeniul foarte bine din moment ce au oferit mai multe soluţii,
- managerul de cercetare nu este în stare să preia soluţiile lui.
Mi s-a întâmplat de multe orisă dau de asemenea cercetători. Când au venit cu variante de soluţii plini de ei, le-am cerut să aleagă ei soluţia despre care vor să discutăm, căci pe mine mă interesează o soluţie, că niciodată nu a fost vorba de mai multe soluţii.
Erau puşi în încurcătură.
Alegeau soluţia pe care ei o considerau cea mai bună.
O discutam şi se dovedea că este incompletă şi nu ducea la nimic.
Rezultatul era că toată munca lor era o pierdere de timp.
De regulă, eu aveam soluţie de avarie, dând aceeaşi problemă la mai mulţi cercetători care nu se ştiau unii de ceilalţi şi în final aveam o soluţie bună, deci proiectul de cercetare nu era în suferinţă.
Cred că în discuţiile de început cu membrii echipei trebuie lămurit şi acest aspect al variantelor de soluţii.
Este adevărat că fiecare dintre noi când facem o cercetare ne gândim la început la diferite variante de soluţii. Pe măsură ce adâncim cercetarea, eliminăm variantele una câte una şi ne fixăm pe acea soluţie cu care mergem până-n pânzele albe.
Cine nu clarifică problema, va avea revelaţii, confruntându-se cu oameni care nu-şi fac treaba şi care vor să se strecoare printre ceilalţi cercetători, participând cu nimic în proiecte de succes, cu acre ajung să se laude, căci aceasta este meseria lor. Ei nu ştiu să dea soluţii la probleme simple, dar se aruncă la metode şi tehnici extrem de sofisticate, revoluţionare, crezând că impresionează, în a soluţiona problema primită. Am nenumărate exemple concrete şi de aceea am dat dovadă de prudenţă când am avut în faţă cercetători ai variantelor de soluţii căci din 20, toţi au luat-o pe arătură. Doream să fiu şi contrazis.
|
