Cercetătorul solitar

Sunt unii cercetători care se fixează pe o problemă:
- nouă,
- care nu deranjează,
- pentru care există ceva documentaţie,
- interesantă doar pentru el,
- la care lucrează în timpul său liber,
- urmărind un scop bine definit,
- fără a deranja pe cei din jur şi nici pe şefi,
lucrează cu tenacitate, fără a prezenta rezultatele obţinute în timp, pentru că pe cei din jur nu-i interesează acea problemă, ba mai mult, ei dacă află ceva, încep să facă glume nesărate.
Cercetătorul solitar este cel care munceşte din greu pentru a ajunge cu studiul său la un nivel foarte ridicat, fără să deranjeze pe nimeni. El schimbă corespondenţă cu alţii care sunt preocupaţi de cercetare tot pe aceeaşi problemă, dar nu face nici un zgomot, încât trece neobservat.
Colegii săi îl privesc ironici şi vorbesc despre pierderea lui de timp, căci ei consideră că ceea ce fac ei este important, iar ceea ce face cercetătorul solitar nu merită nici o atenţie.
Numai atunci când cercetătorul solitar publică articole în reviste cu mare impact, când este citat de nume mari din domeniu, colegii săi, roşi de invidie, se arată indignaţi că a lucrat pe ascuns, că nu a fost bun coleg, că nu le-a împărtăşit din preocupările lui, chiar îl critică într-un cadru organizat, arătându-l cu degetul, că nu şi-a informat şefii.
Când scriu aceste lucruri ştiu exact ce spun, pentru că am văzut cum au stat lucrurile, mai ales că în vremurile de demult, complexitatea software şi fiabilitatea software, dar şi managementul calităţii software erau nişte chestii absolut excentrice, nedemne de cercetătorii adevăraţi, care aveau preocupări cu mult mai elevate. Când au sosit cele 30 de print-uri de la o revistă importantă ca drepturi de autori, unii şi-au îndreptat mitralierele în şedinţe şi au tras mai ceva ca la o revoluţie sau la un război.
Cercetătorii solitari trebuie încurajaţi, pentru că ei abordează teme de cercetare punctuale, unde nu există fonduri sau proiecte finanţate, iar dacă soluţiile care se obţin sunt soluţii de succes, atunci vor fi identificate fonduri şi se vor face eforturi în plan organizatoric pentru a dezvolta proiecte ceva mai complexe pe problemele din clasa de probleme abordată de cercetătorul solitar, unde acesta a desţelenit terenul şi a descoperit valenţe care duc în direcţii bune şi promiţătoare cercetări de echipă.