Am cunoscut foarte mulţi cercetători ştiinţifici profunzi. Aceştia sunt:
- măsuraţi,
- reţinuţi,
- prudenţi,
- atenţi,
- perseverenţi,
- serioşi,
- deschişi.
Când un astfel de cercetător se apucă de o treabă, indiferent care este aceasta, îşi face un plan amănunţit de lucru, alocă timp pentru toate detaliile şi nu lasă nimic la voia întâmplării.
El se documentează strict cu ceea ce are nevoie, dar face conspecte şi face adnotări amănunţite, căutând să-şi clarifice toate aspectele.
Când trece la obţinerea soluţiei originale, cercetătorul profund îşi pune mii de întrebări, îşi dă sute de răspunsuri şi parcurge fiecare pas cu mare atenţie, numai după ce s-a convins că totul este aşa cum trebuie în raport cu criteriile sale de apreciere.
Cercetătorul profund când face culegere de date, se străduieşte şi reuşeşte să construiască seturi de date reprezentative, de care el să fie sigur şi mulţumit, că după prelucrare rezultatele obţinute vor fi fără cusur.
El nu lasă pe un plan secundar nimic, pentru că el consideră că totul este la fel de important.
Am avut ocazia să colaborez cu cercetători de mare profunzime şi m-am mirat când am văzut că la o problemă de mică complexitate am obţinut mai multe variante de soluţii, dintre care unele se potriveau soluţiilor pentru probleme ceva mai complexe. Cercetătorul respectiv, analizase problema, îi dăduse un nivel mai ridicat de complexitate datorită unor aspecte de generalitate incluse. El văzuse cu mult mai departe decât i se prezentase. Ceea ce era deosebit de interesant se lega de faptul că el făcuse totul în intervalul de timp avut la dispoziţie şi toate elementele în plus le-a considerat parte a proiectului, deşi dintre ele au fost reţinute pentru moment cele ce se înscriau strict în cerinţele proiectului.
Acele elemente în plus au devenit germenii unei dezvoltări ulterioare a proiectului, numai că cercetătorul profund, în specificul muncii sale, deja anticipase multe aspecte, ca fiind parte integrantă a muncii sale derulate ca proces normal pentru el, supraomenesc pentru alţi cercetători care cred că munca de cercetare se face doar în cele opt ore cât stau la birou sau în laborator, ca orice muncă de rutină.
|
